Olimpiada tiranilor (1. Ochiul care nu se vede pe sine)

The worse, the better! (V. I Lenin, quoting Plekhanov in “Three Crises”, July 7, 1917) 

1. De capătul celălalt al binoclului

Vremurile săltărețe pe care le trăim ne oferă cadou un pachețel în ale cărei fundițe roz-bombon ne împleticim privirile flămânde de noutate. Descoperim cu uimire că umbrele trecutului ne pândesc zorii viitorului și, oricât am vrea să ne luptăm cu gândul că problema e întotdeauna ACOLO și ATUNCI, acest AICI și ACUM în care ne-am întemnițat ne înfrățește cu erorile trecutului.

Enlighten the people generally, and tyranny and opressions of the body and mind will vanish like evil spirits at the dawn of day. (Thomas Jefferson, Letter to P. S. Du Pont de Nemours, April 24, 1816)

Privirea cutezătoare a lui Thomas Jefferson din scrisoarea sa către politicianul și antreprenorul francez Pierre Samuel du Pont de Nemours se izbește de zidul istoriei nu doar din secolul trecut, cu ale ei convulsii globale atât de violente, ci și cu nelinștea crescândă a democrațiilor secolului 21. În orizontul binoclului iluminiștilor de acum 3 secole iată că apărem noi, cei luminați, informați, educați, conectați și totuși supuși unei presiuni teribile de a tranșa neajunsurile istoriei și societăților noastre cu milenarisme nervoase, leagănul celor mai crude tiranii din trecut. Optimismul iluminist se împotmolește în polifonia asurzitoarea a informării și dezinformării, a gălăgiei nervoase generalizate a timpurilor noastre. Jefferson și Fukuyama credeau în mersul inevitabil al istoriei către democrația liberală ca stație terminus a civilizației umane. Daniel Bell și același Fukuyama proclamau moartea ideologiilor (D. Bell: The End of Ideology, 1960) și pășirea într-o lume post-ideologică (Fr. Fukuyama, The End of History, 1989).

Iată că istoria apucă binoclul birocrațiilor viitorului cu propriile mîini, îl întoarce către sine și își continuă drumul către sfârșitul ei făcând un ocol prin pasiunile vinovate din trecut.

2. Parada nihilismului

Sub privirile necruțătoare ale unui Putin nemilos și răzbunător, sudorile reci ale unei Uniuni Europene apucate de tremuriciul propriei slăbiciuni se sincronizează cu tantrumul unei Americi ruptă între pasiuni fratricide, prilej de bucurie pentru hoarda de mici tirani ce stau gata să ia startul istoriei noastre recente.

Am toate motivele să cred că istoria prezentului este un elogiu nebun al nihilismului de orice fel, nihilism care beneficiază însă de perfida industrie a cosmeticii valorice a mass-mediei. Avem un nihilism existențial în Est și un altul terapeutic, de entertainment, în Vest. Sângele vărsat pe caldarâmul fumegând din Alep se cere pixelat în experiența virtuală a tinerilor doritori de adrenalină din California. Durerea înnăbușită a femeilor abrutizate într-o ședință de “pedeapsă a păcatelor” de pe o stradă din Indonezia sau Arabia Saudită este acoperită de pumnul încleștat și nervos al vedetelor hollywoodiene sau profesoarelor din universitățile americane ce luptă eroic pentru egalitatea preferențială a femeii occidentale. Pulverizarea nediscriminatorie a vieților prin jocul deloc inocent al dronelor de prin Orient se împletește cu focul deloc purificator al manifestanților tineri și supărați din Occident.

Vorba proverbului, ”o pădure creşte într-o mie de ani dar focul o distruge într-o noapte”. Ori fiorul tragic al focului distrugător este acum extirpat prin modul în care calamitatea este transformată în spectacol. Aparent am ajunge astfel la nihilismul voios de care vorbea Fr. Nietzsche, reinterpretat de G. Vattimo ca fiind stadiul nihilist, postmodern, al societății de azi. Dar atunci când proximitatea erorii este naturalizată prin ignoranță/demonizare/reinterpretare părtinitoare, atunci vom avea o societate negativă, fără fundamente, fără adevăruri de apărat ci doar propoziții incomode de respins, o societate care este fără de sfârșit pentru că nu mai are viitor…

3. Vremea anxietății e timpul profeților

Vremea anxietății globale este timpul perfect pentru tot felul de profeți! Numai că tagma vestitorilor altruiști este plină de profeți falși ce fac aproape imposibilă și necredibilă vocea profeților veritabili.

Cu siguranță că acum nu e vremea amneziilor vinovate. Trebuie glăsuite ca atare bolile istoriei ce ne dau târcoale ca niște stafii flămânde de carne proaspătă. Dar oare nu e periculoasă și boala inflației cuvintelor care și-au pierdut/alterat sensul? Exorcizarea fără conștientizarea propriilor vulnerabilități este tocmai prilejul de batjocură și de vânătoare de noi suflete pe care demonii îl așteaptă! Oare nu cumva mania culpabilizării fără temeinică judecată de sine și prețuire de altul este la fel de periculoasă ca extrema nocivă pe care încearcă să o exorcizeze? Oare nu cumva unii dintre tiranii de azi au învățat lecțiile istoriei și s-au camuflat azi tocmai în salvatorii de tiranii îmbrăcați în hainele ideilor vechi? În aluatul obsesiilor publice se află, sub diverse doze, tocmai otrava cu care se hrănesc despoții.

Isteria de masă este un instrument absolut necesar în suplinirea nevoii de țap ispățitor pentru mulțimi frustrate și funcționează ca element compensator al neajunsurilor hermeneuticii răsturnate și ipocrite ale elitelor creatoare de trenduri. Iar isteria de masă este indisolubil legată de dezumanizarea/demonizarea adversarului, văzută ca

propaganda technique which promotes an idea about the enemy being threatening evil aggressor with only destructive objectives. (Danielle Rowell, The Power of Ideas: A Political Social-Psychological Theory of Democracy, Political Development and Political Communication, Universal-Publishers, 2011, p. 162)

Isteria de masă este o condiție necesară a tiraniei fasciste,  indiferent că ne uităm la Germania nazistă, Italia fascistă, Coreea de Nord sau aeroporturile, galele Hollywood, universitățile și media americane.

As a form of social delirium fascism is a case of controlled hysteria, a profound psychological investment of desire which seizes an entire nation. This is the production of the subject as fanatic … (Michael Clifford, “The Politics of Fascism, or Consuming The Flesh of Other”, in Extreme Beauty: Aesthetics, Politics, Death, edited by James Swearingen, Joanne Cutting-Gray, Continuum, 2002, p. 128)

E comic dar și tragic să vezi analfabetismul și debilitatea hermeneutică a florii cele vestite a intelighenței globale, filosofi prețiosi cu propriul sine, oameni de știință serioși, postmoderni versați în critica textuală, culturală, biblică, vedete hollywoodiene avide de încă ceva minute de popularitate, etc. Habotnicia, urechile și ochii închiși cu obloanele prejudecăților, ura discriminatorie răsturnată sunt acum trendy! Nicicând natura umană nu-și expune mai bine umbrele și zonele tenebroase ca atunci când se dă peste cap de grija salvării lumii, uitând cât de pierdută este ea însăși! Între timp suferința celeilalte părți a lumii își rostogolește mai departe tăcută povara singurătății…

Tocmai pentru a nu cădea în capcanele tiraniei travestite, nu ar strica să fugim repede să punem mânuța pe cărți. Originile Totalitarismului de Hannah Arendt este o lectură obligatorie, la fel ca și Confronting Tyranny. Ancient Lessons for Global Politics (Eds: Toivo Koivukoski and David Edward Tabachnik, Rowman & Littfield Publishers, Lanham, 2005).  O frumoasă și folositoare lectură a vremurilor noastre dinspre lentila întoarsă a istoriei este cartea “Tyrants. A history of Power, Injustice & Terror” (2016), scrisă de profesorul canadian Waller R. Newell. Având drept ghid autorul canadian voi purcede în prezentarea succintă olimpiadei tiranilor de-a lungul istoriei căutând apoi o posibilă cură homeopatică a tentațiilor tiranice din epoca noastră.