Circularități civilizaționale – Ucraina și Canada

O lume întreagă a rămas șocată de brutala invazie a Ucrainei de către trupele rusești. Și totuși, cei care știu până în toate cotloanele cât de întunecat și violent este sufletul zbârcit al leadership-ului rusesc, și asta nu de azi, de ieri, revărsarea de orori cotidiene nu este o surpriză, ci o actualizare concretă a urâțeniei sufletești.

Surpriza, pentru occidentali, este rezistența ucraineană. Să vezi nu doar oameni care fug din fața puhoiului drăcesc de fum și foc, ci și bărbați, femei, tineri care stau în fața opresorului, care își riscă viața, care au ca valori familia, națiunea, credința, toate acestea sunt un șoc pentru o întreagă lume occidentală obișnuită cu gâdilarea oricăror simțuri, cu adictia ei de superioritate morală tocmai în lipsa oricărei credințe, de aer neprihănit ca luptătoare neinfricată împotriva micro-agresiunilor, “injustiției sociale sistemice” și opresiunilor musai de dezbatut în cafenele fancy, ecrane zgomotoase sau literă de lege.

Surpriză pentru Occident ar trebui sa fie nu machiavalismul lui Putin, ci imbecilitatea liderilor occidentali. Imbecilitate care se prezintă ca un produs al intereselor înguste multiplicate cu eroarea antropologică a progresismului stângist ce a otrăvit Vestul, că natura umană va deveni angelică dacă partea animalică, a nevoilor materiale, imediate, sunt împlinite. Economia naturii umane nu cunoaște progres, ci o continuă inflație a dezamăgirilor reciclate generațional.

În aritmetica minusurilor și erorilor funciare rusești și occidentale, leadershipul ucrainian mixează aproape la perfecție perfizia și violența estică cu postura victimară a Vestului. Însă dincolo de complexitatea leadership-ului ucrainean, subiect de disecție istorică în anii ce vin, ceea ce este de admirat este hotărârea fermă de a apăra valori democratice fundamentale, disponibilitatea de a dialoga chiar și cu călăul propriului popor. Astea sunt valori trăite cu sudoare și sânge, nu simple bomboane retorice de pe teleprompterul unui lider politic occidental ce își împlinește cuminte rolul de recitator al mantrelor politice.

Într-o lume a liderilor inepți, șterși, simple fețe insipide ale aparatului birocratic, iată că mai este un președinte de țară care are personalitate, curaj, intuiție. Un contrast teribil îl constitue primul ministru al Canadei,  o gură fără voce, o față fără personalitate, un lider fără leadership, defecte atît de vizibile în ultima lună, când a refuzat dialogul, s-a ascuns sub ceața tăcerii și justificărilor, a aruncat bombe cinice asupra celor fără de violență și fără de voce, a instrumentat un întreg aparat guvernamental, bancar, mediatic pentru a-și apăra orgoliul rănit și a-și îngropa propria țară în balsamul mortuar al unei democrații mumificate. Surpriza mare este că un președinte al Ucrainei este azi eroul luptei pentru libertate, icoana de moment a Vestului, apărându-se de un tiran sângeros ca Putin, iar acest erou al libertății să fie totuși tot mai singur în mulțimea de aplauze occidentale… De ce singur? Pentru că media de stat canadiană ne explica savant, răspicat și repetat până mai săptămâna trecută că “libertate” e un cuvânt, valoare și semn al ideologiei fasciste. Liderul ucrainean e tot mai singur indiferent de lingusirile ipocrite ale unui Trudeau tocmai pentru că un lider occidental ca Trudeau are deja prea multe lucruri în comun cu Putin: instincte autoritariste, disprețuirea oricărei opoziții, care e musai fascista/nazistă , încarcerarea inamicilor politici, controlul media și social media, teama de a risca libertatea financiară, de comunicare, de mișcare dacă nu urmezi întocmai condițiile impuse de guvern, etc.

Fugind de autoritarismul nocturn al unui despot barbar ca Putin, suntem condamnați la circularitatea predării în brațele unui autoritarism deja deloc soft, dar luminat, progresist, al unui Trudeau. Deciziile guvernamentale față de disidență și opoziție devin suspicios de identice în Canada lui Trudeau cu cele din Rusia lui Putin. Legislația cenzurii, a “cancel culture”, a controlului guvernamental al corporațiilor, băncilor, al media și social – media, al gradului de îndoctrinare a populației, etc., se reflectă cu un grad de familiaritate periculoasă atât în Rusia lui Putin cât și în Canada lui Trudeau. Fapt ce ne pune în fața dilemei: de fapt ce le oferim ucrainienilor care se apără în fața brutalizării propriilor drepturi și libertăți? O societate deschisă, liberă, onestă și mândră de propriile valori democratice? Sau o societate în care instructajul guvernamental e replicat serial și necritic la scală largă, una în care un grup de oameni au puterea să îți controleze respirația, portofelul, pașii, ce citești, unde te duci, la ce te închini? Să fie războiul din Ucraina certificatul de naștere a unei renașteri civice, naționale, democratice sau certificatul de deces al civilizației ajunsă la momentul epuizării de sine, autofagiei valorice, a încarcerării individului în cămașa de fier a birocrației/technocrației?