Vești din călduroasa Canada (2. Oglinda viitorului)

Ce ne-au oferit ultimii doi ani? O schingiuire a semanticii, o tortură a individului în numele unei responsabilități colective, o arogantă monopolizare a cunoașterii, mai ales când vocea stridentă “follow the science” acoperă prejudecățile convenabile, o continuă pedepsire a individului care nu se încolonează în batalionul ordonat al conformismului social. O inchiziție a ereticilor în timp ce clamăm superioritatea științei, o vânătoare de vrăjitoare în timp ce ne trâmbițam public milostenia și empatia colectivă. Ultimii doi ani au început cu frică și s-au scurs în mânie, spionarea și vânarea celuilalt, deconsiderarea celui diferit în numele unui bine colectiv. Cu alte cuvinte am trăit un fascism generalizat!

Canadienii au răbdat cuminți doi ani, unii terorizați de propriiile umbre și angoase proiectate în certitudini cu diplomă științifică, alții s-au supus testului Milgram, exersându-și virtuțiile obedienței fără scrupule în timp ce aplicau pedepse cât mai crâncene celorlalți, alții s-au adaptat valului dar și-au păstrat ascunse propriile îndoieli. Unii însă au ales să testeze, să judece cu propria minte, să interogheze autoritatea mâinii salvatoare ce s-a transformat peste noapte în pumn asupritor. Și da, unii dintre aceștia s-au lăsat duși pe torentele conspirațiilor de tot felul. Judecând însă după incredibila aprehensiune a canalelor mainstream de comunicare a guvernelor și a mass-mediei de a schematiza informațiile în funcție de interesele ideologice și politice, acuzațiile de afiliere la teoriile conspiraționiste devin simple strategii de marketing și diferențiere față de competiție. Auto-decredibilizarea surselor de informare oficiale, ale experților, nu s-a produs prin campanii conspiraționiste finanțate de Putin, ci prin lipsa de onestitate, minciuni, omisie, spin, filtre politice și ideologice. Această auto-delegitimare este mai periculoasă decât o mie de conspiraționiști gen Alex Jones închiși în cameră cu tine!

Într-o astfel de piață a ideilor a apărut revolta conducătorilor de camioane din Canada. Surpriza mare a fost că indiferent de statisticile și comentariile suficiente ale mediei, mulți canadieni cuminți au fost de partea truckiștilor. Da, nu a fost cele 60 de procente care au probleme de considerație și respect față de cei nevaccinați și nici cei aproximativ 30% dintre canadieni care ar fi foarte potrivit să îi aresteze pe nevaccinați. Dar partea aceea care a fost mereu exclusă încă de pe băncile liceelor și ale universităților, care nu au reprezentare politică, culturală, mediatică în arena dialogului național. Aceștia au fost cei care dintr-o dată au găsit o voce care le vorbea limbajul durerii, al excluderii, segregării, despuierii de demnitate umană, de drepturi elementare.

Acestora Trudeau le-a trântit, în bună tradiție empatetică progresistă, etichete peste etichete. Diprețul unui progresist față de un “ne-educat” din clasa muncitoare este astăzi nu o greșeală de imagine, ci însăși substanța mesajului politic al progresiștilor. Jocul cinic al primului ministru în etichetarea acestei părți din națiune este de fapt strigătul de luptă – sloganul (vezi etimologia din limba galică) – cu care un conducător de sectă își ține captiv și motivează propriul public să îi poarte bătăliile. Aici însă vedem ipocrizia și violența atât de congenitale ale noiii stângi. Primul minstru canadian descrie contestarii politicilor sale coercitive cu tupeul unui dictator care cere populației terorizate să îi mulțumească  pentru privilegiul oferit prin mila sa imperială (da, vreo 86% dintre canadieni sunt dublu vaccinați nu pentru că sar de bucurie pentru privilegiul oferit de marele conducător, ci pentru că au fost constrânși, forțați). Deconectarea de realitate și grandomania pusă în contrast cu lipsa de recunoștintă sunt indicii ale deviațiilor mentale ale oricărui dictator în derivă, în cădere liberă a pierderii puterii sale!

Industria simbolică a stângii este expusă în toată putrezicunea ei de limbajul și comportamentul lui Trudeau din ultimele săptămâni:

·  Folosirea de termeni peiorativi “fringe minority” dă seama de dublul limbaj al progresiștilor: să te cațări la putere pe spinarea suferințelor unor minorități ca să te desfați apoi ca un autocrat ce e obsedat de putere, adulația și controlul majorității. Acuzația de extremism, de “far-right”, fascism, etc. a celui care interoghează autoritatea guvernamentală în Canada este dovada incontestabilă a cât de far-left, cât de radical stângistă aceasta a ajuns. Cei care au trăit monopolul ideologic comunist știu foarte bine strategia totalitara de a acuza de extremism/legionarism/fascism pe cei care vroiau democrație și respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Un Putin își trimite trupele și agresează un stat vecin pentru că vrea să-l „de-nazifice” în timp ce în Canada “democratică” un prim ministru își trimite truple și agresează oameni pașnici care nu sunt de acord cu el ca să scape de “pericolul fascist”. S-a dus de râpă cu mitul stângist apărării drepturilor minorităților – acesta era convenabil doar când majoritatea sunt ceilalți și tu ești eroul în opoziție!

·  să fii dispețuitor față de cei care “hold unacceptable views” trădează instinctul totalitar și violent care e adevărata natură a ideologiei de stânga. Stânga astăzi nu acceptă posibilitatea alternativei, a diferenței, a ereziei. Rebelii de odinioară sunt apărătorii violenți ai ortodoxiei de fier de azi. Halal progres! Azi în Canada, până și purtarea steagului național și invocarea cuvântului “libertate” te face nazist, adorator al supremației albe, rasist, ce mai, un veritabil păcătos fără speranță de mântuire. Pentru că în teologia politică a stângii nu există mântuire a celor păcătoși, ci doar răzbunare și pedeapsă!

·  “Go home”, “you have no place here” sunt mesajele atât de răspândite în Canada ultimelor 3 săptămâni peste tot, nu doar in media și pe buzele politicienilor de stânga, și în suflețelele pline de incluziune, toleranță și compasiune pentru marginal al progresiștilor canadieni. De fapt “go home” si “you have no place here” trădează instinctul fascist al ocupării centrului, al arătării de forță a propriului statut și a eliminării diferitului, deocamdată prin izolare, cenzurare, dezumanizare simbolică. Știm din istoria că asta a fost doar începutul unui drum pe care nu vrem să îl mai vedem inițiat, nici măcar în fazele sale precoce. Afirmațiile primului ministru referitoare la nevaccinati ca ocupând spațiu – și ceva trebuie făcut cu privire la asta” (afirmație făcută cu vreo 3 luni înainte de protestul camionagiilor) reflectă punctul de pornire al unui drum ce poate duce la Auschwitz. Nenorocirea e că foarte mulți de la stânga încurajează o astfel de violență fascistă…

·  Monopolul pacifismului stângist, o mitologie bibelou pentru cine a trăit în intestinele pestilențiale ale regimului comunist, este fisurat iremediabil de instigarea și manifestarea violenței nu doar simbolice, a asasinatului de caracter, promovat de guvernul canadian și toată presa aservita politic, ci și a violenței fizice din februarie 18 și 19. Erodarea democrației nu se întâmplă într-o fragedă democrație într-o piață a Universității din România postcomunistă a anului 1990, ci se întâmplă în miezul unei democrații anglo-saxone, coloana vertebrală și garantorul sistemului democratic în lume. În fața revansardei totalitare a unei Rusii mereu flămânde de putere și control, Churchill azi s-ar îngrozi să vadă azi disoluția spiritului democratic în Canada. Pentru dizolvarea spiritului democratic, al respectării opiniilor individuale și a diferențelor de opinie, să mulțumim noii generații de profesori și studenți care au reușit ceea ce KGB a încercat în 50 de ani!

·  Dacă nu sunteți informați cu privire la manifestarea brutală și ilegală a politiei din Ottawa în disperarea protestatanților pașnici, atunci confirmați faptul că masificarea informației prin monopolul corporatist cu finanțare sau supervizare guvernamentală este prin excelență un mecanism de captare și reținere a puterii într-un regim fascist. Indecenta manipulării, distorsiunii, obturarii și ignorarii realității mișcării protestatare în Canada de “legacy” media și social media este demnă de luat în seamă pentru orice dictator din lume. Canada de azi este prototipul Ministerului Adevărului de mâine!

Dispreț, superioritate de clasă, control de fier al fiecărui aspect al vieții, violență, cenzură, ură, vânătoare de vrăjitoare, răzbunare, asta e viitorul unei lumi unde Justin Trudeau va fi replicat în fiecare poziție de putere…

Partea bună în toată această pagină neagră de istorie este faptul că ethosul creștin/evanghelic a fost substratul acestor proteste pașnice, pline de iubire de semen, de libertate, de speranță. După doi ani de fugăreală neurotică sub măști sufocante și vaccinuri cu efecte îndoielnice, s-a putut vedea zâmbetul lin, pașnic, senin al canadianului. Oameni care s-au putut îmbrățișa din nou. Copii care să nu se mai ascundă sub povara măștilor, aduși ca sacrificiu pe altarul nevrozelor celor obsedați de siguranță și egoism. Non-violența, spiritul festiv, determinarea și blândețea christică protestarilor din Ottawa au decoperit falimentul teologiei seculare a progresismului, ortodoxia standard în societatea occidentală, care nu a putut produce decât mișcările violente BLM de anul trecut sau bastoanele și gazele lacrimogene ale pop-idolului Trudeau. Dincolo de ingineriile minciunii ce pretinde a fi adevăr, ale obsesiilor paranoide ale cultului “safe”, există speranță, o umanitate simplă și onestă… Printre norii gazelor fumigene ale poliției, dictatului guvernamental și ale dezinformării mediei din Canada, Dumnezeu a zâmbit din nou…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: