Studenţii nu citesc pentru că elevii nu citesc. Cum îi îndreptăm spre lectură?
Una dintre sarcinile fundamentale ale învăţământului preuniversitar este aceea de a-i învăţa pe elevi să citească, desigur, nu doar în sensul că-i alfabetizează, ci că le deşteaptă interesul şi le deschide gustul pentru literatură, pentru marile cărţi, cele care dezvăluie orizonturile infinite ale cunoaşterii şi latenţele propriului suflet. Însă, din păcate, şcoala face faţă din ce în ce mai puţin misiunii sale de a transforma lectura dintr-o obligaţie într-o deprindere şi o nevoie intimă. Nu trebuie uitat nici faptul că preuniversitarul favorizează azi o concurenţă uriaşă a lecturii din partea televiziunii şi a Internetului. La această provocare, şcoala n-a găsit până acum un răspuns adecvat. Las la o parte faptul că mai e şi un decalaj între tineri şi generaţia mai vârstnică, între elevi şi profesorii lor. Elevii şi tinerii care s-au născut în era digitală sunt deja specialişti în computere şi se descurcă foarte bine în Internet, iar profesorii, mulţi dintre ei, sunt rămaşi în urmă, ceea ce înseamnă că nici nu au autoritatea să stea de vorbă cu propriii lor elevi şi, pe de altă parte, că nici nu pot să-i îndrume în directă legătură cu ceea ce îi interesează pe ei.
Gândirea inginerească riscă să sufoce învăţământul umanist – Paul Cornea.
Alonewithothers's Blog 