Legea versus harul şi adevărul
Aş dori însă să insist asupra a ceea ce consider a fi miezul Prologului şi al Evangheliei după Ioan:
Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har, căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos (Ioan 1:16-17).
Legea este explicată ca o umbră, ca un epitrop (în sensul strict juridic) în Galateni şi în sensul ceremonial (cultic) în Evrei. Ea a fost dată ca să îl condamne pe om, să aducă moartea (Rom. 7:7-13), ea este pentru păcătoşi (1 Timotei 1:9), ca să arate nevoia de răscumpărare (Rom. 8:1-4), ca să ne îndrume la Hristos, autorul şi împlinitorul Legii (Gal. 3:21-26). Isus a împlinit întreaga Lege ca să ne poată răscumpăra de sub acuzaţia ei. El a murit pe cruce, pe lemn, sub blestemul Legii, a murit condamnat de Lege. El a împlinit Legea în toate aspectele sale:
– aspectul moral (Ioan 8:17 – Deut 19:15);
– aspectul ceremonial (Ioan 10:34 – Ps. 82:6);
– aspectul civil (Ioan12:34 – Ps. 72:17);
– aspectul juridic (Ioan 15:25 – Ps. 35:19);
– aspectul profetic al Legii ( Ioan 19:7 – Lev. 24:16).
Dar nouă ne mai rămâne ceva de făcut, avem o lege de împlinit? Da, legea dragostei: pe măsură ce las harul lui Dumnezeu să-mi inunde întreaga viaţă, atunci las ca Hristos să-şi oglindească chipul în împlinirea în viaţa mea a legii dragostei, a desăvârşirii.
Legea a fost dată prin Moise, nu în sensul că Moise a fost cel care a primit-o direct de la Dumnezeu, pentru că ea a fost dată de Dumnezeu prin îngeri (Evrei 2:2), ci ca cel care a făcut-o de cunoscut poporului lui Dumnezeu şi care a mijlocit această relaţie a poporului cu Dumnezeul pe care nu-L putea vedea nici un om (Deut. 4:12, Ex. 33:20). Întreaga Lege se cuprinde în două porunci: să iubesc pe Domnul Dumnezeu cu tot sufletul, cu tot cugetul, cu toata inima şi pe aproapele meu ca pe mine însumi. Aceasta era o poruncă care trebuia să fie motivată de dragostea lui Dumnezeu faţă de credinciosul vechi-testamentar privind la jertfa de miel care murea în locul lui, pentru ca el să poată trăi.
Acum însă, la împlinirea vremurilor, mântuirea s-a înfăptuit în adevăratul Miel al lui Dumnezeu, Omul Isus Hristos, harul întrupat:
Nu există dragoste mai mare decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi (Ioan 15:13).
Isus Hristos ne spune că toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: “iubeşte pe aproapele tău, cum te-am iubit Eu Însumi”. Dar aceasta se poate împlini doar când mă atârn cu totul de Dumnezeu, iar această rămânere în lumină, mă curăţeşte de orice păcat, şi astfel Domnul este îndreptăţit să îmi reverse puterea de a iubi chiar şi pe vrăjmaşul meu, aşa cum a făcut-o Isus Însuşi. Porunca lui Dumnezeu este dragostea (Matei 7:12, 17, 18; 22:37-40; Ioan 13:34; 14:15, 21; Rom. 13:8-10; Gal. 5:14; 1 Tim. 1:5; Iacov 2:10-13; 1 Ioan 2:3, 4; 3:22-24; 4:21; 5:2, 3; 2 Ioan 5, 6).
Această învăţătură este explicată mai în detaliu, de acelaşi apostol, în 1 Ioan:
– cine este născut din carne, iubeşte lumea şi lucrurile din lume, el este un mincinos, rămâne în întuneric, nu se curăţeşte de păcat, dragostea Tatălui nu este în el şi asta se vede foarte clar prin faptul că urăşte pe fratele său!
– dar cine este născut din Dumnezeu, iubeşte pe Dumnezeu, vine la lumină, se curăţeşte de păcat, trăieşte în adevăr, în dragostea lui Dumnezeu şi iubeşte pe fratele său!
Modul în care iubesc pe aproapele meu exprimă atitudinea mea faţă de Dumnezeu, exprimă gradul meu de a înţelege harul şi adevărul care a venit prin Isus Hristos şi de a depinde de El. Altfel, ne amăgim cu sloganuri!
Alonewithothers's Blog 
Leave a comment