Fața din spatele cărții de fețe
Am luat un concediu (în lumea virtuală) de trei luni pentru a face un mic experiment. Unul dintre paradoxurile libertății (aparent nelimitate) de expresie este tocmai gratuita aprovizionare a instantelor critice cu materialul necesar pentru a păstra lumea asa cum e. Primul interviu de angajare are loc azi pe Facebook, ochii avizi de clasificări convenabile cotrobăind surd prin tărâmul ideilor, al preferințelor, fotografiilor și confesiunilor livrate în spațiul virtual. Ei bine, am făcut exercițiul de a ma sustrage “sincerității” din mediul virtual pentru a-l practica pe cel al sincerității în întâlnirea cu “fața”celuilalt la propriu, nu la mana a doua. Concluziile acestui experiment sunt demne de o discuție aparte și mai detaliata, ceea ce nu e posibil acum.
Tot profesoraș de provincie (acum British Columbia) am rămas!
Iată-mă la fix 4 ani după emigrarea în Canada, la aproape un an de când am terminat studiile de aici și de când am obținut licența de profesor când am obținut un post de profesor cu norma întreagă la o școală de stat (da, testul “profesionalismului” unui profesor e dat nu de performanta academică și cea umană la clasă ci de abilitățile de polițist amabil și de angajarea în sistemul public de educație, cu toate beneficiile ce decurg de aici). Considerând obtuzitatea și exclusivitatea inspectoratelor școlare de aici (sunt șanse foarte slabe de angajare dacă nu ai referințe din cadrul sistemului, lucru destul de dificil pentru cineva așezat în societate de nu prea multa vreme), ma pot considera norocos ca nu stau ani în șir profesor suplinitor care așteaptă săptămâni sau luni pentru a fi sunați dimineață la 6 cu minunata veste ca vor avea acea zi de predat! Dar acest “noroc” are prețul lui: alegerea unei scoli dintr-o zona rurala si izolata.
Paradisul alb așteaptă noi pete de culoare
Uite asa am ajuns profesor la o școală din nordul provinciei, într-un mediu foarte diferit de cosmopolitismul Vancouverului. Am întâlnit oameni tineri, bine pregătiți și contemporani cu viitorul, pribegi dornici de ceva experienta dar cu gândul la familiile lăsate în Vancouver. Am întâlnit și oameni desprinși din tablourile portretistilor britanici ai epocii victoriene. Verbul tăios, privirea ferma, fata brăzdata de crivăț, spirit jucăuș dar principii solide, toate acestea constituie o lecție de diversitate mai bună decât retorica plasticoasă a unei diversități confortabilă cu visele totalitare…
Uite asa am început o aventură în ale cărei măruntaie se amestecă avataruri ale trecutului cu cele ale prezentului, lumi sterile și vulcani de dorințe, vaste spatii albe străbătute de puncte în care se condensează biologicul cu metafizicul…
O poveste în plus pe lângă cele 7 miliarde care își șoptesc zilnic propriile drame, bucurii și sfârșituri!
Alonewithothers's Blog 
Leave a comment