• Nu cu mult timp în urmă încercam să cuprind câteva dintre semnificaţiile unui text destul de important pentru “hrana credinţei” (Sf. Chiril), vorbind despre vigoarea unei atingeri (Evrei 12:18-29): Când eram un adolescent rebel şi persiflant cu toate valorile tradiţionale, mă uitam la creştini ca la o specie de Neanderthal în ceea ce priveşte gândirea,…

    Read more →

  • De citit (mai ales de către cei cu formaţie ştiinţifică) What Came First in the Origin of Life? New Study Contradicts the ‘Metabolism First’ Hypothesis: ScienceDaily (Jan. 9, 2010) — A new study published in Proceedings of National Academy of Sciences rejects the theory that the origin of life stems from a system of self-catalytic…

    Read more →

  • Schimbarea de paradigmă De-a lungul Vechiului Testament, de multe ori Dumnezeu şi-a proclamat superioritatea faţă de zeităţile păgâne prin faptul că El are putere, intervine direct în istorie, vorbeşte, Se arată. Vedem această superioritate reclamată chiar în modul prin care proorocii, ca nişte veritabili “atei antici”, deconspiră neputinţa acestor zeităţi, bătându-şi joc de muţenia şi…

    Read more →

  • Spuneam cu altă ocazie (Despre ateismul funcţional şi ateismul nominal) că ar fi foarte interesant un studiu comparativ al convertirii la ateism a unor foşti creştini, împreună însă cu întoarcerea la Dumnezeu a unor atei. Astăzi, citind pe blogul Pe scara Cerului (mulţumesc autorului, cu această ocazie, pentru informaţiile foarte folositoare, pe care le găsesc…

    Read more →

139,339 hits

What if …April 3, 2011alonewithothers
Psalmul 22August 20, 2009alonewithothers
Why (New Atheism's) Fundamentalism KillsWhy (New Atheism's) Fundamentalism KillsAugust 21, 2011alonewithothers
Log in

3 responses to “Vizibilitatea credinţei (Luca 24:13-31 – interpretarea lui H. R. Patapievici)”

  1. Vaisamar Avatar

    De unde provine citatul “Când eram un adolescent rebel şi persiflant cu toate valorile tradiţionale, mă uitam la creştini ca la o specie de Neanderthal în ceea ce priveşte gândirea, sensibilitatea şi gusturile lor estetice.” Apare marcat de ghilimele (cel puţin la început), dar nu e atribuit.

    1. Marius Corduneanu Avatar
      Marius Corduneanu

      Este un citat dintr-un “clasic în viaţă” (vezi link-ul de la articolul Vigoarea unei atingeri – Evrei 12:18 – 29). 🙂

  2. Vaisamar Avatar

    Aha, şi tu, ca alţi clasici în viaţă, începi să te citezi pe tine însuţi… :))) Nu e rău!

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Nu cu mult timp în urmă încercam să cuprind câteva dintre semnificaţiile unui text destul de important pentru “hrana credinţei” (Sf. Chiril), vorbind despre vigoarea unei atingeri (Evrei 12:18-29):

Când eram un adolescent rebel şi persiflant cu toate valorile tradiţionale, mă uitam la creştini ca la o specie de Neanderthal în ceea ce priveşte gândirea, sensibilitatea şi gusturile lor estetice. Mi se părea subuman determinismul religios al celor care invocau divinitatea pentru ploile târzii dintr-o vară secetoasă. Jubilam ironic cu argumentele non-factuale, ale tradiţiei de mâna a şaptea,  aduse de unii creştini “evlavioşi”. Consideram credinţa religioasă drept un receptacol al dorinţelor autoidolatre, o rămăşiţă a unei ignoranţe primitive.

În ultimă instanţă, cum să crezi într-un Dumnezeu care refuză să-ţi răspundă la “salutul” pe care i-L adresezi? Genul de politeţe pe care o invocam se aplica însă preferenţial, unidirecţional, doar celorlalţi (recunoaştere tardivă şi insuficient de pilduitoare pentru cei pe care îi văd paşind aceleaşi cărări întunecoase).

Credinţa în necredinţă urmată de credinţa în Dumnezeu are hatârul ciudat de a produce o ironică schimbare de poziţie între un copil într-ale credinţei  şi un matur. Copilul se încăpăţiează atât de uşor să nu creadă şi să refuze îmbufnat orice doar pentru că cineva are curajul şi demnitatea să nu îi se prezinte la raport. Maturul este credinciosul care poate da dovadă de mult mai multă raţiune şi care poate cuprinde o perspectivă mult mai largă decât cea a mâinilor flămânde de evidenţe palpabile…

Prefigurând sărbătoarea Paştelui, aş menţiona acum un alt text, cel din Luca 24:13-31. El stă mărturie despre vizibilitatea credinţei:

În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim; şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
El le-a zis:

– „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?”

Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis:

– „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” –
–  „Ce?” le-a zis El.

Şi ei I-au răspuns:

– „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte, şi L-au răstignit?” Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
Atunci Isus le-a zis:

– „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Cristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?”

Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
Dar ei au stăruit de El, şi au zis:

– „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.”

Şi a intrat să rămână cu ei. Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. (Luca 24:13-31)

Surprinzătoare ironie să Îl ai pe Dumnezeu în faţa ta şi să nu-L vezi, discutând cu El ca şi cum ar fi un oarecare, iar când ai deschis ochii, Isus să se facă nevăzut.

În capitolul final din Omul recent, H. R. Patapievici oferă o interpretare succintă şi foarte pertinentă a pasajului biblic din Evanghelia după Luca: