Poate că veţi spune: ţara arde şi filologii/teologii nu mai pot de grija manuscriselor greceşti. O astfel de simplificare grosieră dă seama nu doar de nivelul de cultură sau al simţului civic, ci de puternica condiţionare a sărăciei noastre materiale de cea sufletească.

Vrem sau nu, va trebui să recunoaştem că ceea ce numim criză românească este de fapt o puternică devoalare, deloc pudică, a unui mod de gândire (exacerbat de egoistă), de relaţionare (exagerat de limitată la interesul imediat) şi de practică socială (clientelară, de haită). De douăzeci de ani asistăm la spectacolul public în care, spre bucuria ignorantă a mulţimii hrănită cu mentalitatea statului asistenţial şi mituită la intervale regulate (de regulă la patru ani), demnitatea s-a estompat în modelele de tupeişti, şmecheri, iar umanitatea şi bunul simţ sunt supuse coroziunii profitului hic et nunc. Însă ce semănăm, aceea culegem! Când exacercebăm saturarea de prezent, consumat feroce şi diform, să nu ne mai mirăm că nu vom mai avea viitor! Când îl sufocăm pe celălalt cu potopul de revendicări egoiste, să nu ne mirăm că nu mai este nimeni care să ne asculte!

Am profunda convingere că putem spera la ceva mai bun în ţara asta doar prin educaţie + redimensionarea pretenţiilor faţa de Dumnezeu şi faţă de celălalt concomitent cu  redimensionarea pretenţiilor propriei personalităţi, pe care trebuie să ni le asumăm faptic, nu doar declarativ.

Tocmai de aceea, în profundă criză nu doar economică, ci şi de sistem, de gândire a sistemului social, a torentului de aşteptări, de recalibrări şi repoziţionări ale decenţei şi muncii faţă de efemeritatea succesului gratuit şi imediat, o ieşire din sfera grijii de sine pentru a-l întâmpina pe Celălalt nu poate fi decât o excelentă terapie.

Reiau aici apelul bunului meu prieten Emanuel Conţac, apel ce vizează semnarea unei petiţii naţionale pentru digitalizarea MSS greceşti ale N.T., aflate în posesia unor instituţii româneşti. Consideraţi acest demers ca fiind unul de exercitare a dreptului democratic de a responsabiliza decidenţi şi instituţii care trebuie să fie în slujba interesului public, al societăţii.

Prin această petiţie atragem atenţia asupra necesităţii transpunerii în format digital a manuscriselor greceşti ale Noului Testament aflate la Biblioteca Academiei Române, Muzeul Naţional de Artă al României şi Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi.

De peste un an şi jumătate, BAR şi MNAR refuză în mod sistematic parteneriatul propus de Centrul pentru Studierea Manuscriselor Noului Testament (www.csntm.org), în lipsa oricărui proiect alternativ credibil. Aceeaşi lipsă de interes a dovedit, în perioada martie-mai 2010, şi Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi.

Considerăm că dezinteresul arătat de aceste trei instituţii faţă de conservarea şi valorificarea digitală a patrimoniului propriu este îngrijorător şi dorim să tragem un semnal de alarmă privitor la această situaţie, pe care o considerăm inacceptabilă.

Această petiţie este iniţiată de Asociaţia de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România şi o puteţi citi integral AICI.

Dacă subscrieţi acestei iniţiative, vă rog să trimiteţi un email pe adresa

manuscrise.grecesti@gmail.com,

cu următoarele detalii:

Nume şi prenume:

Profesie:

Localitate:

După campania de strângere de semnături, petiţia va fi depusă la instituţiile vizate (BAR, MNAR, BCU Iaşi), la Ministerul Culturii, Ministerul Educaţiei, Comisia de Cultură a Camerei Deputaţilor şi Comisia de Cultură a Senatului.

Textul petiţiei şi lista cu semnături vor fi trimise şi principalelor cotidiene naţionale şi săptămânalelor de cultură din România.

Vă mulţumesc!