Fixed Point

Dacă la prezentarea lui Ravi Zacharias am făcut trimitere la The Veritas Forum, acum recomand cu aceeaşi căldură The Fixed Point Foudation (şi blogul său, The Fixed Point Blog), căreia “i-am dat târcoale” de câteva luni bune. Acestea sunt adevărate agore ale lumii noastre contemporane unde, ascultând intelectuali precum John Lennox (care nu e doar sclipitor, inteligent, ci şi extraordinar de simpatic, amintindu-mi de bunul său coleg, dr. David Gooding, pe care l-am cunoscut la o conferinţă de studiu biblic în 2000), Al. McGrath, Dinesh D ‘Souza (faţă de care am nişte rezerve, mi-e cam antipatic şi îmi oferă senzaţia că e precipitat), poţi fi întărit în convingerea că inteligenţa şi argumentarea ştiinţifică nu sunt monopolul celor care au gura mai mare (adică au expunerea mediatică cea mai mare şi tupeul vituperărilor, absolut necesar pentru celebritatea şi senzaţionalul cu care se hrănesc mass-media azi – a se compara ateismul taliban al lui Dawkins cu cel respectos, diplomat, în bună descendenţă şi manieră filosofică, al lui J. Habermas. Între secularismul inchizitorial al primului şi secularismul raţional al celui de al doilea este o diferenţă uriaşă, pe care nu cred că o poate explica cineva exclusiv doar prin diferenţa de cultură filosofică).

Recomand  aceste două agore mai ales tinerilor din România care au impresia că fundamentalismul ateu al lui R. Dawkins & Co. este varianta perfect raţională şi ştiinţifică care trebuie aleasă în locul fundamentalismului religios pseudo-creştin, obscen de prezent şi diluat în aceeaşi măsură. În lipsa unor figuri intelectuale de amploare din societatea românească, figuri intelectuale oneste şi respectabile în mediul academic, care să trăiască şi să împărtăşească tezaurul credinţei creştine, tinerii par a fi lăsaţi la mâna unor diletanţi care le vând “prieteneşte” pontul cunoaşterii. Ori cel care îşi foloseşte gândirea cu adevărat nu ascultă doar prima şi singura idee care-i convine. (Pentru a înţelege posibile resorturi morale şi psihologice ale adoptării filosofiei atee mai ales de către tineri, recomand, în primă instanţă, lectura cărţilor The making of an atheist, scrisă de James S. Spiegel şi Faith of the Fatherless. The Psychology of Atheism, scrisă de Paul C. Vitz, precum şi scrierea autobiografică The Rage against God a lui Peter Hitchens).

Să nu uităm însă că, aşa cum spunea şi Ravi Zacharias, cea mai bună apologetică este trăirea unei vieţi care Îl învederează pe Dumnezeul Cel Sfânt în sfera profană, cotidiană. În ultimă instanţă, oamenii nu au nevoie atât de mult de idei şi dezbateri, cât au nevoie mai ales de realitatea unei vieţi care defineşte (prin atitudini, vorbe şi fapte) bunătatea, dragostea, iertarea şi acceptarea umană pe care ni le-a arătat Mântuitorul.