Către un viitor postuman? (De la arta fotografică la animaţia medicală)

Încă din 1989 Francis Fukuyama prevedea sfârşitul istoriei prin sucombarea finală, irevocabilă, a comunismului şi instaurarea globală a democraţiei liberale. Într-adevăr, comunismul s-a dezmembrat sub povara eşecului propriei utopii, iar liberalismul democratic părea a fi acel sfârşit al istoriei prognozat de filosofi. Însă după câţiva ani, filosoful nord american îşi schimbă opinia cu privire la sfârşitul istoriei. În Our Posthuman Future. Consequences of the Biotechnology Future (2002)  lucrurile devin mult mai clare: istoria se va sfârşi prin moartea actorului ei, a naturii umane. De fapt, încă de prin 1978, M. Foucault ne avertiza cu privire la bioputerea statului, guvernarea vieţii prin controlul corpului fiecărui individ. Rădăcinile acestui nihilism glorios al transformării corpului  uman sunt mai adânci, pornind de la Nietzsche (şi chiar romantici, aş completa eu), aşa cum se poate citi în articolul The nihilistic affirmation of life – biopower and biopolitics in the will to knowledge.

Era de aşteptat ca tehnologiile sinelui să se translateze de la narcisismul pshihologic spre cel fiziologic prin recompunerea biologică, asistată de noile proceduri medicale, îmbunătăţite remarcabil în ultimul secol. Dar politica controlului biologic prin promisa îmbunătăţire a calităţii vieţii poate fi, în aceeaşi măsură, o thanato-politică, o politică a morţii.

Trecând însă de detaliile filosofice ale problemei, cred că este însă foarte interesantă alianţa dintre artă şi tehnologie în reconfigurarea prezentului în lumina viitorului.  Am putea spune că suntem deja martorii epocii în care imaginarul artistic are la îndemâna sa potenţa tehnologică. În campania sa de prozelitism utopic, transumanismul contemporan pare a prelua disponibilităţile artistice, aşa cum le vedem la remarcabilul fotograf Lennart Nilsson

şi să le proiecteze în registrul utopiei realizate, a ingineriei bio-medicale, aşa cum le putem intui în următoarele imagini

Rămâne de văzut dacă nu cumva programarea genetică şi bionică a naturii umane perfecţionate de mâine va avea în sine şi sămânţa dualităţii naturii proiectantului de astăzi. Avertizarea lui Fr. Fukuyama rămâne să fie validată sau infirmată de anii care vor veni. Atunci vom vedea şi ce preţ au realizarea viselor de imortalitate şi perfecţiune.