• De ce ar vrea cineva să Îl ucidă pe Dumnezeu? Întrebarea e cu atât mai ciudată când ne gândim că sunt mulți cei care vor să-L folosească. Poate că Salman Rushdie ne-a oferit deja un răspuns: “Yes, atheists are obsessed with God.”

    În încercarea mea de a înțelege mai bine dinamica secularizării/desecularizării precum și dezgustul maniacal al mitologiei ateismului științific față de creștinism, am ajuns la lectura The plot to kill God: findings from the Soviet experiment in secularization (Paul Froese, University of California Press, 2008).

    Pleiada de calități pe care Richard Dawkins, Sam Harris și Christopher Hitchens le atribuie religiei, ea fiind violentă, irațională, reacționară, ei bine, aceste calități se reflectă de fapt, ca într-o oglindă hidoasă, secularizării feroce, așa cum ea a fost experimentată în Uniunea Sovietică.  Trecerea în revistă a modului în care a fost pus în aplicare acest experiment poate fi benefic pentru modul în care astăzi căutăm un mod de rezolvare a conflictului dintre instituționalizarea secularismului de factură iluministă cu experiența și organizarea socială a religiei. Din păcate noi, oamenii, suntem destui de încăpăținați și vrem cu obstinație să repetăm erorile/ororile trecutului!

    În 1917 a început aplicarea utopiei eliminării religiei, soluție magică ce avea în compoziția ei tiradele lui Marx și Lenin, determinismul social al lui E. Durkheim, cel psihic al lui Freud, determinismul economic al lui A. Smith și M. Weber. Dacă ignoranța și activitatea ritualică, specifice religiei, pot fi combătute prin noua educație ateist-științifică și înlocuirea religiei ca instituție socială, sufocând și chiar exterminând relația biserică-stat, atunci credința religioasă va dispare de la sine. Iată asumpțiile de la care a plecat experimentul sovietic:

    Assertion 1
    Religion is but the false sun which revolves around man while he is not yet fully self-aware. (Karl Marx) (p. 24)

    Assertion 2
    There are rites without gods, and indeed rites from which gods derive. (Emile Durkheim, The Elementary Forms of Religious Life) (p. 27)

    Assertion 3
    Bishops and archbishops enjoy authority merely as deputies of the temporal power. (Leon Trotsky, The History of the Russian Revolution) (p. 28)

    Assertion 4
    Religious or magical behavior or thinking must not be set apart from the range of everyday purposive conduct, particularly since even the ends of the religious and magical actions are predominantly economic. (Max Weber, Economy and Society) (p. 30)

    Assertion 5

    Religion is concerned with the supernatural; everything else is secondary. (Rodney Stark and Roger Finke, Acts of Faith) (p. 32)

    Assertion 6
    Market forces constrain churches just as they constrain secular firms. (Adam Smith, An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations) (p. 35)

    Cruda experiență a secularizării brutale sovietice a infirmat calculele savante ale inginerilor sociali. Realitatea empirică a păstrării credinței a depășit cu mult calculele fantasmagorice a celor ce își făceau un titlu de glorie din asumarea filosofiei materialist-dialectice.

    The idea of God is currently a fundamental aspect of human culture and shows no signs of fading, even in some of the most secularized regions of the globe…. The Soviet Secularization Experiment wanted to reject this basic thesis but ultimately found it to be undeniable (p. 21).

    … David Martin, in his work A General Theory of Secularization, indicates that secularization tendencies include (1) the deterioration of religious institutions, (2) the decline of religious practices, (3) the erosion of stable religious communities, and (4) the differentiation of churches from other institutional spheres. Clearly, the tendencies toward secularization make no direct reference to religious faith, but Marxist-Leninists assumed that religious belief would naturally disappear with the process of institutional secularization. And this general assumption continues to confound contemporary debates about secularization, in which some scholars point to the decline of religious organizations as confirmation of religious decline while others note the persistence of religious belief as evidence to the contrary. (…) The deterioration of religious institutions, the decline of religious practices, the erosion of religious communities, and the differentiation of religious and secular spheres did not produce widespread religious disbelief (p. 23).

    Să privim puțin scenariul secularizării sovietice: în deceniile ’20-’30 autoritățile sovietice au distrus aproape 90% dintre biserici, între 1937-1941 au arestat și executat peste 100.000 de clerici (creștini dar și mulsumani) (capitolul 4 – Shutting Off Religious Supply). Ignoranța frumos șlefuită a religiei contrasta puternic cu propaganda ateismului științific (capitolul 3 – The Atheist Crusade), impus prin politicile educaționale precum și prin sistemul de recompense și beneficii economice celor care se “luminau” sau vroiau să aparțină “castei inteligente”, “modernizate”. Golul lăsat de manifestarea publică a ritualului religios a fost umplut prin inserția unui simulacru de religiozitate a practicilor instituționale ale Partidului Comunist, ale Ligii Ateilor Militanți, etc. (capitolul 5 – Hunting for Religious Demand). Inutil efortul: nevoia de transcendent nu poate fi împlinită cu astfel de caricaturi!

    Religia a supraviețuit chiar și când suportul ei instuțional a fost controlat de către stat. Oamenii au crezut în Dumnezeu nu doar datorită unei efervescențe colective, ci datorită nevoii de relație cu transcendentul. Iar avansul cunoașterii științifice și a modernizării nu a dus la un declin a religiei, așa cum eram intoxicat și eu prin anii ’80 (îmi aduc aminte și acum cărțile de propagandă materialist-atee pe care le citisem la o vârstă destul de fragedă – 10-13 ani).

    Această experiență din spațiul sovietic stă mărturie crudei realități că ateismul, luat în serios și dus la extreme, poate deveni cel puțin la fel de dogmatic și opresiv ca religia pe care o contestă. O astfel de analiză lucidă a istoriei nu demult apuse poate fi un antidot la fundamentalismul ideologic pe care îl îmbrățișează unii sau alții, în numele științei și modernizării.

  • Cel mai bun mod de a îngropa fiorul unei întrebări serioase este să oferi în schimb un răspuns vesel, reconfortant!

    Fără urmă de îndoială, pentru mulți dintre noi Evanghelia trebuie să se plieze pe imperativele socio-culturale ale momentului. Fiind recenți, avem acum parte de un Isus ecologist, unul hippy, unul al comunității de culoare, unul al gay-lor, al “progresiștilor” creștini, poate că vom avea pe piață chiar și un Isus și al ateilor…. Pe piața volatilă a intereselor omenești, nici măcar un Dumnezeu atotputernic nu poate rezista fără o “upgradare” a ofertei Lui! Cu mințile noastre hrăpărețe smulgem de la Dumnezeu doar ce ne convine, îl transformăm într-un idol manipulabil, o sursă de câștig, de șantaj emoțional, pretext pentru războaie ale orgoliilor și vanităților personale, etc.

    În sprijinul deconspirării acestui tip de comportament vine și studiul The Aryan Jesus. Christian Theologians and the Bible in Nazi Germany (Susannah Heschel, Princeton University Press, 2008).

    Nimic nu pare mai edificator pentru creștinismul “corect” ideologic decât imaginea de pe copertă, un altar al unei biserici protestante din anii 1930. Mulți teologi protestanți și-au unit eforturile în Institutul pentru studiul și eradicarea influenței evreiești din biserica germană (Institut zur Erforschung und Beseitigung des jüdischen Einflusses auf das deutsche kirchliche Leben) din Eisenach, orașul în care Luter a tradus Biblia în limba germană. Conform noii teologii, încropite la comanda statului nazist și cu benevolența multor intelectuali, Isus nu numai că nu ar fi avut descendență evreiască ci ar fi fost împotriva evreilor ca națiune. Autoarea merge în analiza documentelor istorice, emițând ideea că ambele ramuri ale creștinismului protestant din timpul celui de al treilea Reich, Biserica “creștinilor germani” (“nazificată”) și cea mărturisitoare (cam 20%), au împărțit “asumpția răului evreiesc”, în grade diferite însă (p. 161). Pentru unii nimic nu putea șterge amprenta rasială, pentru ceilalți chestiunea se rezolva (doar) prin botez.

    Ciudată ironie ne-au mai oferit teologii acelor vremuri: în plină epocă de “demitologizare”, Isus este mitologizat, modelat conform agendei ideologice, transformat din Mielul lui Dumnezeu în războinicul și revoluționarul convenabil intereselor celui de al treilea Reich. Pentru aceasta, Biblia trebuia rescrisă, fapt ce are loc prin publicarea Mesajului lui Dumnezeu (Die Botschaft Gottes). Vechiul Testament este eliminat din liturgica “creștinilor germani” iar Noul Testament este epurat de dragostea, mila și iertarea lui Isus din Evanghelii (a se vedea rescrierea aberantă a Fericirilor din Matei, a referințelor vechi testamentale din Evanghelii, a genealogiei lui Isus, etc., dar și marginalizarea apostolului Pavel, cu al său mesaj din Romani cu privire la dragostea lui Dumnezeu față de poporul evreu, etc.).

    Autoarea urmărește destinul academic și moral al liderului acestui “institut”, Walter Grundmann (1906–1976), lider care sare lejer din barca lui Hitler, scufundată de război, în cea a lui Marx, unde s-au refugiat mulți simpatizanți naziști. Culmea, pântecul RDG-ului, cea plămădită de antifasciștii comuniști, ocrotea destui “arieni” dispuși la o nouă tranformare. Cameleonismul și colaboraționismul (relație puternică cu STASI) lui Walter Grundman vorbesc de la sine despre tiparul de intelectual/teolog, supus mai degragă Cezarului, faimei/vanității decât adevărului/onestității și lui Dumnezeu.

    Poate că vom învăța din trecutul recent că e periculos să ne proiectăm propriile ideologii, mitologii, agende, Cuvântului inspirat. După o perioadă de prestigiu și succes, de acomodare la linia corectitudinii politice trasate în societate, istoria ne va dezgoli falsa vitalitate cu care rescriem “povestea” lui Dumnezeu. Atunci, toată gălăgia și limbuția noastră savantă se vor fi stins și vom rămâne muți în fața Cuvântului viu …

  • There’s no God. Now stop worrying and enjoy your live … until you’ll meet a militant atheist!

    În scurta analiză a fundamentalismului evanghelic spuneam că urmează să analizez fundamentalismul “doct” al umanismului ateu. Chestiunea este mult, mult mai simplă decît pare la prima vedere. Trebuie doar puțin efort pentru a ieși din șablonul cimentat cu care militanții atei spală creierile celor slabi și ușor de îndoctrinat. (Pentru mulți atei “oprimați”, mitologia superiorității creștinului este răzbunată în zilele noastre de mitologia superiorității ateului – educat, civilizat, moral, tolerant. Ciudată simetrie inversată, postmodernă, ne mai oferă pășunea satului global!)

    Când citesc criticile “superioare” ale ateilor cu privire la incultura, dogmatismul, fanatismul, spalarea creierului, ipocrizia, comportamentul gregar, de turmă, al creștinilor, mai mai că îmi vine să mă ridic în picioare și, cuprins de emoțiuni, îmi vine să aplaud cuminte, automat, ca la vechile plenare ale PCR. Însă mă dezumflu tocmai când încerc să gândesc problema empatic, puțin mai larg decât confortul propriei ideologii. Anxietatea, inflexibilitatea și arsenalul de metode de protecție împotriva a ceea ce amenință concepția asupra lumii nu este patentul exclusiv al fundamentaliștilor creștini, ci e împărțit “frățește” tocmai de cei care astăzi știu să stige cel mai tare “hoții”.

    Poți fi bun fără Dumnezeu? Ne putem bate în argumente până murim și tot nu rezolvăm nimic. De aceea să nu mai filosofăm și să trecem la evidențe. Să condimentăm cu ceva exemple cât se poate de empirice răspunsul emfatic al ateilor dandy, teribil de narcisiști când își privesc cifrele de vânzări ale propriilor cărți. Dar oare ce rămâne în urma succesului lor de piață?

    Să privim la noii “pașoptiști”, anarhiștii secolului 21: acerbi consumeriști revoltați pe societatea de consum, pacifiști ce militează violent împotriva forței, subvenționați supărați pe statul care le oferă dreptul de a protesta, oameni educați care se întorc în matricea violenței tribale (oare nu e ăasta un paradox al evoluționismului de azi: să îți pui toată inteligența la lucru pentru a-ți motiva instinctualitatea și determinismul biologic?). Am spune că ce fac ei e o joacă de copil, cu ceva hormonei scăpați de sub control, minți aburinde, conștiințe “high”, fragmente ale unei sociologii utopice lipite în colaj cu tenebre distopice, etc, dar mă îndoiesc că motivația violenței lor e una în numele religiei (sigur nu protestează în numele creștinismului). Cum rămâne însă cu dogmatismul, fanatismul, spalarea creierului, ipocrizia, comportamentul gregar, de turmă …?

    Dar să lăsăm la o parte joaca de copii și să trecem la”sfinții” noului umanism. Avem deja câteva exemple de terorism (“smart”) în numele “valorilor” atee. Permutările devoționale și acționale ale unui univers fără frica – dacă nu iubirea de Dumnezeu, sunt cât se poate de înfiorătoare, dacă le gândim rece, detașați de ideologia patimașă.

    Să nu-mi spuneți că principiul generalizării nu trebuie aplicat aici (el fiind permis însă în cazul creștinilor)! Aici avem filiații/condiționări de natură, nu accidentale.

    Pentru că în ultimii ani am trecut prin ceva literatură de specialitate în analiza utopiilor/distopiilor, pot spune că “viitorul sună bine”! Să fim deci “buni” fără Dumnezeu! Avatarurile acestui viitor prind deja forme azi iar noi îi suntem mândrii creatori. Dar să nu mai băgăm de vină  nimănui dacă lucrurile nu “ies bine”…

  • Home

    Considering the beautiful images and music of this documentary, I  have to complete the script with some notes of Nobel Prize-winning chemist, professor R. E. Smalley.

    Top Ten Problems of Humanity for Next 50 Years (Professor R. E. Smalley):

    1. Energy
    2. Water
    3. Food
    4. Environment
    5. Poverty
    6. Terrorism & war
    7. Disease
    8. Education
    9. Democracy
    10. Population

    The burden of proof is on those who don’t believe that ‘Genesis’ was right, and there was a creation, and that Creator is still involved. We are the only species that can destroy the Earth or take care of it and nurture all that live on this very special planet. I’m urging you to look on these things. For whatever reason, this planet was built specifically for us. Working on this planet is an absolute moral code. … Let’s go out and do what we were put on Earth to do. (Smalley, Richard, Address at the Tuskegee University’s 79th Annual Scholarship Convocation, Tuskegee, Alabama, AL, USA, 2004)

  • Pssst! Don’t tell the creationists, but scientists don’t have a clue how life began by Josh Horgan, Scientific American, February 28, 2011

    (Image of 16th-century painting “Creation of the Animals” by Jacopo Tintoretto courtesy Wiki Commons)

    Exactly 20 years ago, I wrote an article for Scientific American that, in draft form, had the headline above. My editor nixed it, so we went with something less dramatic: “In the Beginning…: Scientists are having a hard time agreeing on when, where and—most important—how life first emerged on the earth.” That editor is gone now, so I get to use my old headline, which is even more apt today.

    Dennis Overbye just wrote a status report for The New York Times on research into life’s origin, based on a conference on the topic at Arizona State University. Geologists, chemists, astronomers and biologists are as stumped as ever by the riddle of life.

    After its formation 4.5 billion years ago, Earth was bombarded for millions of years by huge meteorites, which would have wiped out any fledgling organisms. Researchers have found evidence of microbial life dating back 3.5 billion years ago, suggesting that life emerged fairly quickly—”like Athena springing from the head of Zeus,” as one scientist quoted by Overbye put it. But how exactly did chemistry first make the transition to biology?

    As recently as the middle of the 20th century, many scientists thought that the first organisms were made of self-replicating proteins. After Francis Crick and James Watson showed that DNA is the basis for genetic transmission in the 1950s, many researchers began to favor nucleic acids over proteins as the ur-molecules. But there was a major hitch in this scenario. DNA can make neither proteins nor copies of itself without the help of catalytic proteins called enzymes. This fact turned the origin of life into a classic chicken-or-egg puzzle: Which came first, proteins or DNA?

    RNA, DNA’s helpmate, remains the most popular answer to this conundrum, just as it was when I wrote “In the Beginning…” Certain forms of RNA can act as their own enzymes, snipping themselves in two and splicing themselves back together again. If RNA could act as an enzyme, then it might be able to replicate itself without help from proteins. RNA could serve as gene and catalyst, egg and chicken.

    But the “RNA-world” hypothesis remains problematic. RNA and its components are difficult to synthesize under the best of circumstances, in a laboratory, let alone under plausible prebiotic conditions. Once RNA is synthesized, it can make new copies of itself only with a great deal of chemical coaxing from the scientist. Overbye notes that “even if RNA did appear naturally, the odds that it would happen in the right sequence to drive Darwinian evolution seem small.”

    The RNA world is so dissatisfying that some frustrated scientists are resorting to much more far out—literally—speculation. The most startling revelation in Overbye’s article is that scientists have resuscitated a proposal once floated by Crick. Dissatisfied with conventional theories of life’s beginning, Crick conjectured that aliens came to Earth in a spaceship and planted the seeds of life here billions of years ago. This notion is called directed panspermia. In less dramatic versions of panspermia, microbes arrived on our planet via asteroids, comets or meteorites, or drifted down like confetti.

    One enormous change in the past two decades in the quest to understand our origins—which Overbye also reported on recently—is that astronomers have identified more than 1,000 possible planets orbiting other stars. Some seem to be in the “Goldilocks” zone, neither too far nor too close to their respective stars for life as we know it to prosper. Perhaps we are descended from life that emerged on one of those planets.

    Of course, panspermia theories merely push the problem of life’s origin into outer space. If life didn’t begin here, how did it begin out there? Creationists are no doubt thrilled that origin-of-life research has reached such an impasse (see for example the screed “Darwinism Refuted,” which cites my 1991 article), but they shouldn’t be. Their explanations suffer from the same flaw: What created the divine Creator? And at least scientists are making an honest effort to solve life’s mystery instead of blaming it all on God.

    and some scientists answers for How did life begin?

    Dr. George Whitesides (Organic Chemist, Harvard University, highest Hirsch-index rating of any living chemist):
    How? I have no idea. Based on all the chemistry I know it seems astonishingly improbable.
    Dr. Werner Arber (Molecular Biologist, Nobel Prize-Medicine, 1978):
    Although a biologist, I must confess that I do not know how life came about…How such already quite complex structures may have come together remains a mystery to me.
    Dr. Harold P. Klein (1921-2001, Astrobiologist, NASA):
    The simplest bacterium is so damn complicated from the point of view of a chemist that it is almost impossible to imagine how it happened.

    Professor Richard Dawkins (Biologist):

    (A) Nobody knows how it happened (Climbing Mt. Improbable). (B) “I told you I don’t know…nor does anyone else” (From the film Expelled: No Intelligence Allowed).

    and finally, something funny:
    Pinch your nose! EVOLUTIONISMISTS AT WORK! (Satirizing Scientism)
    Gotta keep shoveling it before it gets too deep!
    How Scientismists/Evolutionismists avoid answering hard questions:
    1.  Can you explain how life began?
    WE’RE WORKING ON IT!
    2.  Can you close all the gaps?
    WE’RE WORKING ON IT!
    3.  Have you identified intermediate forms for all species?
    WE’RE WORKING ON IT!
    4.  Have you been able to create living tissue?
    WE’RE WORKING ON IT!
    5.  Can you prove Common Descent empirically?
    WE’RE WORKING ON IT!
    6.  Can you explain how Natural Selection could produce molecular complexity?
    WE’RE WORKING ON IT!
    7.  Have you located a perpetual source of grant money?
    WE’RE WORKING ON IT!