There’s no God. Now stop worrying and enjoy your live … until you’ll meet a militant atheist!
În scurta analiză a fundamentalismului evanghelic spuneam că urmează să analizez fundamentalismul “doct” al umanismului ateu. Chestiunea este mult, mult mai simplă decît pare la prima vedere. Trebuie doar puțin efort pentru a ieși din șablonul cimentat cu care militanții atei spală creierile celor slabi și ușor de îndoctrinat. (Pentru mulți atei “oprimați”, mitologia superiorității creștinului este răzbunată în zilele noastre de mitologia superiorității ateului – educat, civilizat, moral, tolerant. Ciudată simetrie inversată, postmodernă, ne mai oferă pășunea satului global!)
Când citesc criticile “superioare” ale ateilor cu privire la incultura, dogmatismul, fanatismul, spalarea creierului, ipocrizia, comportamentul gregar, de turmă, al creștinilor, mai mai că îmi vine să mă ridic în picioare și, cuprins de emoțiuni, îmi vine să aplaud cuminte, automat, ca la vechile plenare ale PCR. Însă mă dezumflu tocmai când încerc să gândesc problema empatic, puțin mai larg decât confortul propriei ideologii. Anxietatea, inflexibilitatea și arsenalul de metode de protecție împotriva a ceea ce amenință concepția asupra lumii nu este patentul exclusiv al fundamentaliștilor creștini, ci e împărțit “frățește” tocmai de cei care astăzi știu să stige cel mai tare “hoții”.
Poți fi bun fără Dumnezeu? Ne putem bate în argumente până murim și tot nu rezolvăm nimic. De aceea să nu mai filosofăm și să trecem la evidențe. Să condimentăm cu ceva exemple cât se poate de empirice răspunsul emfatic al ateilor dandy, teribil de narcisiști când își privesc cifrele de vânzări ale propriilor cărți. Dar oare ce rămâne în urma succesului lor de piață?
Să privim la noii “pașoptiști”, anarhiștii secolului 21: acerbi consumeriști revoltați pe societatea de consum, pacifiști ce militează violent împotriva forței, subvenționați supărați pe statul care le oferă dreptul de a protesta, oameni educați care se întorc în matricea violenței tribale (oare nu e ăasta un paradox al evoluționismului de azi: să îți pui toată inteligența la lucru pentru a-ți motiva instinctualitatea și determinismul biologic?). Am spune că ce fac ei e o joacă de copil, cu ceva hormonei scăpați de sub control, minți aburinde, conștiințe “high”, fragmente ale unei sociologii utopice lipite în colaj cu tenebre distopice, etc, dar mă îndoiesc că motivația violenței lor e una în numele religiei (sigur nu protestează în numele creștinismului). Cum rămâne însă cu dogmatismul, fanatismul, spalarea creierului, ipocrizia, comportamentul gregar, de turmă …?
Dar să lăsăm la o parte joaca de copii și să trecem la”sfinții” noului umanism. Avem deja câteva exemple de terorism (“smart”) în numele “valorilor” atee. Permutările devoționale și acționale ale unui univers fără frica – dacă nu iubirea de Dumnezeu, sunt cât se poate de înfiorătoare, dacă le gândim rece, detașați de ideologia patimașă.
Să nu-mi spuneți că principiul generalizării nu trebuie aplicat aici (el fiind permis însă în cazul creștinilor)! Aici avem filiații/condiționări de natură, nu accidentale.
Pentru că în ultimii ani am trecut prin ceva literatură de specialitate în analiza utopiilor/distopiilor, pot spune că “viitorul sună bine”! Să fim deci “buni” fără Dumnezeu! Avatarurile acestui viitor prind deja forme azi iar noi îi suntem mândrii creatori. Dar să nu mai băgăm de vină nimănui dacă lucrurile nu “ies bine”…
Alonewithothers's Blog 