Isus cel arian din evanghelia lui Hitler

Cel mai bun mod de a îngropa fiorul unei întrebări serioase este să oferi în schimb un răspuns vesel, reconfortant!

Fără urmă de îndoială, pentru mulți dintre noi Evanghelia trebuie să se plieze pe imperativele socio-culturale ale momentului. Fiind recenți, avem acum parte de un Isus ecologist, unul hippy, unul al comunității de culoare, unul al gay-lor, al “progresiștilor” creștini, poate că vom avea pe piață chiar și un Isus și al ateilor…. Pe piața volatilă a intereselor omenești, nici măcar un Dumnezeu atotputernic nu poate rezista fără o “upgradare” a ofertei Lui! Cu mințile noastre hrăpărețe smulgem de la Dumnezeu doar ce ne convine, îl transformăm într-un idol manipulabil, o sursă de câștig, de șantaj emoțional, pretext pentru războaie ale orgoliilor și vanităților personale, etc.

În sprijinul deconspirării acestui tip de comportament vine și studiul The Aryan Jesus. Christian Theologians and the Bible in Nazi Germany (Susannah Heschel, Princeton University Press, 2008).

Nimic nu pare mai edificator pentru creștinismul “corect” ideologic decât imaginea de pe copertă, un altar al unei biserici protestante din anii 1930. Mulți teologi protestanți și-au unit eforturile în Institutul pentru studiul și eradicarea influenței evreiești din biserica germană (Institut zur Erforschung und Beseitigung des jüdischen Einflusses auf das deutsche kirchliche Leben) din Eisenach, orașul în care Luter a tradus Biblia în limba germană. Conform noii teologii, încropite la comanda statului nazist și cu benevolența multor intelectuali, Isus nu numai că nu ar fi avut descendență evreiască ci ar fi fost împotriva evreilor ca națiune. Autoarea merge în analiza documentelor istorice, emițând ideea că ambele ramuri ale creștinismului protestant din timpul celui de al treilea Reich, Biserica “creștinilor germani” (“nazificată”) și cea mărturisitoare (cam 20%), au împărțit “asumpția răului evreiesc”, în grade diferite însă (p. 161). Pentru unii nimic nu putea șterge amprenta rasială, pentru ceilalți chestiunea se rezolva (doar) prin botez.

Ciudată ironie ne-au mai oferit teologii acelor vremuri: în plină epocă de “demitologizare”, Isus este mitologizat, modelat conform agendei ideologice, transformat din Mielul lui Dumnezeu în războinicul și revoluționarul convenabil intereselor celui de al treilea Reich. Pentru aceasta, Biblia trebuia rescrisă, fapt ce are loc prin publicarea Mesajului lui Dumnezeu (Die Botschaft Gottes). Vechiul Testament este eliminat din liturgica “creștinilor germani” iar Noul Testament este epurat de dragostea, mila și iertarea lui Isus din Evanghelii (a se vedea rescrierea aberantă a Fericirilor din Matei, a referințelor vechi testamentale din Evanghelii, a genealogiei lui Isus, etc., dar și marginalizarea apostolului Pavel, cu al său mesaj din Romani cu privire la dragostea lui Dumnezeu față de poporul evreu, etc.).

Autoarea urmărește destinul academic și moral al liderului acestui “institut”, Walter Grundmann (1906–1976), lider care sare lejer din barca lui Hitler, scufundată de război, în cea a lui Marx, unde s-au refugiat mulți simpatizanți naziști. Culmea, pântecul RDG-ului, cea plămădită de antifasciștii comuniști, ocrotea destui “arieni” dispuși la o nouă tranformare. Cameleonismul și colaboraționismul (relație puternică cu STASI) lui Walter Grundman vorbesc de la sine despre tiparul de intelectual/teolog, supus mai degragă Cezarului, faimei/vanității decât adevărului/onestității și lui Dumnezeu.

Poate că vom învăța din trecutul recent că e periculos să ne proiectăm propriile ideologii, mitologii, agende, Cuvântului inspirat. După o perioadă de prestigiu și succes, de acomodare la linia corectitudinii politice trasate în societate, istoria ne va dezgoli falsa vitalitate cu care rescriem “povestea” lui Dumnezeu. Atunci, toată gălăgia și limbuția noastră savantă se vor fi stins și vom rămâne muți în fața Cuvântului viu …