Un punct, o linie, o suprafata … si dupa ani in care te bucuri ca un copil de culori, texturi si emotii, totul devine confuz, gri, nelinistitor. Intrebari in surdina, raspunsuri cu voce tare catre un nimeni prezent si totusi tacut.
Te tii de urechi ca sa nu auzi raspunsul la propriu strigat ce scrijeleste peretii unui univers inchis si intristat de umbrele palide ale povestilor copilariei!
Te scuzi pentru indeciziile de a arunca frici vechi si de a imbratisa bucurii noi!
Te crezi invicibil si singur intr-o maree unidirectionala dar pasesti cu greu pe cararile care nu-s batatorite de idolii din camera si sufletul tau!
Te lupti cu tine, cu avantul de a zbura dincolo de stolul care isi pedepseste temerarii!
Da, par ani irositi, pare o tinerete aruncata pe o mare a uitarii, de care nimeni nu-i pasa. Si totusi asta e drumul. Un drum in care te decojesti de umbrele altora si de vanitatile proprii. Un drum pe parcursul caruia, la un moment dat, vei auzi pe un altul cum nu te lasa risipit, pierdut si gol. Va veni o vreme cand tot ceea ce parea risipit, cenusiu si pierdut in marea de tacere era de fapt perdeaua fricii de pe ochi. Si nu erau ochii altora!
I n d r a z n i t i, E u a m b i r u i t l u m e a ! (Ioan 16:33)
I’m giving you a nightcall
To tell you how I feel
I’m gonna drive you through the night
Down the hills
I’m gonna tell you something
You don’t want to hear
I’m gonna show you where it’s dumped
But have no fear
There’s something inside you
It’s hard to explain
There’s something inside you boy
But you’re still the same
Alonewithothers's Blog 
Leave a comment