De ce ar vrea cineva să Îl ucidă pe Dumnezeu? Întrebarea e cu atât mai ciudată când ne gândim că sunt mulți cei care vor să-L folosească. Poate că Salman Rushdie ne-a oferit deja un răspuns: “Yes, atheists are obsessed with God.”
În încercarea mea de a înțelege mai bine dinamica secularizării/desecularizării precum și dezgustul maniacal al mitologiei ateismului științific față de creștinism, am ajuns la lectura The plot to kill God: findings from the Soviet experiment in secularization (Paul Froese, University of California Press, 2008).
Pleiada de calități pe care Richard Dawkins, Sam Harris și Christopher Hitchens le atribuie religiei, ea fiind violentă, irațională, reacționară, ei bine, aceste calități se reflectă de fapt, ca într-o oglindă hidoasă, secularizării feroce, așa cum ea a fost experimentată în Uniunea Sovietică. Trecerea în revistă a modului în care a fost pus în aplicare acest experiment poate fi benefic pentru modul în care astăzi căutăm un mod de rezolvare a conflictului dintre instituționalizarea secularismului de factură iluministă cu experiența și organizarea socială a religiei. Din păcate noi, oamenii, suntem destui de încăpăținați și vrem cu obstinație să repetăm erorile/ororile trecutului!
În 1917 a început aplicarea utopiei eliminării religiei, soluție magică ce avea în compoziția ei tiradele lui Marx și Lenin, determinismul social al lui E. Durkheim, cel psihic al lui Freud, determinismul economic al lui A. Smith și M. Weber. Dacă ignoranța și activitatea ritualică, specifice religiei, pot fi combătute prin noua educație ateist-științifică și înlocuirea religiei ca instituție socială, sufocând și chiar exterminând relația biserică-stat, atunci credința religioasă va dispare de la sine. Iată asumpțiile de la care a plecat experimentul sovietic:
Assertion 1
Religion is but the false sun which revolves around man while he is not yet fully self-aware. (Karl Marx) (p. 24)Assertion 2
There are rites without gods, and indeed rites from which gods derive. (Emile Durkheim, The Elementary Forms of Religious Life) (p. 27)Assertion 3
Bishops and archbishops enjoy authority merely as deputies of the temporal power. (Leon Trotsky, The History of the Russian Revolution) (p. 28)Assertion 4
Religious or magical behavior or thinking must not be set apart from the range of everyday purposive conduct, particularly since even the ends of the religious and magical actions are predominantly economic. (Max Weber, Economy and Society) (p. 30)Assertion 5
Religion is concerned with the supernatural; everything else is secondary. (Rodney Stark and Roger Finke, Acts of Faith) (p. 32)
Assertion 6
Market forces constrain churches just as they constrain secular firms. (Adam Smith, An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations) (p. 35)
Cruda experiență a secularizării brutale sovietice a infirmat calculele savante ale inginerilor sociali. Realitatea empirică a păstrării credinței a depășit cu mult calculele fantasmagorice a celor ce își făceau un titlu de glorie din asumarea filosofiei materialist-dialectice.
The idea of God is currently a fundamental aspect of human culture and shows no signs of fading, even in some of the most secularized regions of the globe…. The Soviet Secularization Experiment wanted to reject this basic thesis but ultimately found it to be undeniable (p. 21).
… David Martin, in his work A General Theory of Secularization, indicates that secularization tendencies include (1) the deterioration of religious institutions, (2) the decline of religious practices, (3) the erosion of stable religious communities, and (4) the differentiation of churches from other institutional spheres. Clearly, the tendencies toward secularization make no direct reference to religious faith, but Marxist-Leninists assumed that religious belief would naturally disappear with the process of institutional secularization. And this general assumption continues to confound contemporary debates about secularization, in which some scholars point to the decline of religious organizations as confirmation of religious decline while others note the persistence of religious belief as evidence to the contrary. (…) The deterioration of religious institutions, the decline of religious practices, the erosion of religious communities, and the differentiation of religious and secular spheres did not produce widespread religious disbelief (p. 23).
Să privim puțin scenariul secularizării sovietice: în deceniile ’20-’30 autoritățile sovietice au distrus aproape 90% dintre biserici, între 1937-1941 au arestat și executat peste 100.000 de clerici (creștini dar și mulsumani) (capitolul 4 – Shutting Off Religious Supply). Ignoranța frumos șlefuită a religiei contrasta puternic cu propaganda ateismului științific (capitolul 3 – The Atheist Crusade), impus prin politicile educaționale precum și prin sistemul de recompense și beneficii economice celor care se “luminau” sau vroiau să aparțină “castei inteligente”, “modernizate”. Golul lăsat de manifestarea publică a ritualului religios a fost umplut prin inserția unui simulacru de religiozitate a practicilor instituționale ale Partidului Comunist, ale Ligii Ateilor Militanți, etc. (capitolul 5 – Hunting for Religious Demand). Inutil efortul: nevoia de transcendent nu poate fi împlinită cu astfel de caricaturi!
Religia a supraviețuit chiar și când suportul ei instuțional a fost controlat de către stat. Oamenii au crezut în Dumnezeu nu doar datorită unei efervescențe colective, ci datorită nevoii de relație cu transcendentul. Iar avansul cunoașterii științifice și a modernizării nu a dus la un declin a religiei, așa cum eram intoxicat și eu prin anii ’80 (îmi aduc aminte și acum cărțile de propagandă materialist-atee pe care le citisem la o vârstă destul de fragedă – 10-13 ani).
Această experiență din spațiul sovietic stă mărturie crudei realități că ateismul, luat în serios și dus la extreme, poate deveni cel puțin la fel de dogmatic și opresiv ca religia pe care o contestă. O astfel de analiză lucidă a istoriei nu demult apuse poate fi un antidot la fundamentalismul ideologic pe care îl îmbrățișează unii sau alții, în numele științei și modernizării.
Alonewithothers's Blog 
Leave a comment