Alonewithothers's Blog

2.2. Iubeşte pe Domnul, Dumnezeul tău (6:1-18:22)

A. Cerinţa: iubeşte pe Domnul din toată inima (6:1 – 11:32)

B. Modalitatea: iubeşte pe Domnul în toate sferele vieţii tale (12:1-18:22)

A. Cerinţa: iubeşte pe Domnul din toată inima (6:1 – 11:32)

a) Ţinerea poruncilor Domnului este dovada temerii şi a iubirii de Dumnezeu (6:1-9)

b) Iubirea lui Dumnezeu din toată inima va aduce vindecare pentru bolile inimii (6:10-11:17)

a’) Iubirea lui Dumnezeu din toată inima are drept consecinţă păzirea poruncilor şi temerea altor popoare faţă de tine (11:18-32)

a) Ţinerea poruncilor Domnului este dovada temerii şi a iubirii de Dumnezeu (6:1-9)

– Poruncile, legile şi rânduielile (6:1) sunt date ca să te temi de Domnul (6:2a), această temere având consecinţe pozitive pentru cei ce le păzesc (generaţii în şir: tu, fiul tău, fiul fiului tău -6:2c: să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult -6:3). În contextul acestei temeri trebuie să te apropii de acest Dumnezeu unic (6:4), iubindu-L cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată puterea (6:5).

Temerea de Dumnezeu fără a-L iubi este tiranică iar iubirea de Dumnezeu fără temerea de El este superficială. Temerea de Dumnezeu trebuie să ducă la iubirea de Dumnezeu!

– Când ai aceste porunci în inima ta (6:6):

le poţi întipări în mintea copiilor tăi, rugându-L pe Domnul să le întipărească şi în inima lor (6:7a- relevă principiul pedagogiei poporului lui Dumnezeu: cel ce învaţă despre Domnul trebuie să aibă poruncile lui Dumnezeu în inimă şi trebuie să le întipărească în mintea copiilor);

ele îţi vor fi călăuză în întreaga sferă a ocupaţiilor şi a timpului tău (6:7b);

ele îţi vor fi un semn de aducere aminte la mâini (în ceea ce faci) şi ca nişte fruntarii între ochi (în ceea ce gândeşti) (6:8- vezi Apocalipsa 13:17-18- cine sunt biruitorii fiarei, a icoanei şi a numărului numelui ei -Apoc. 15:21- ?);

să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţi pentru a nu uita responsabilităţile enumerate mai sus (6:9)!

b) Iubirea lui Dumnezeu din toată inima va aduce vindecare pentru bolile inimii (6:10-11:17)

Pentru a avea parte de îndurarea Domnului, fereşte-te de:

– tendinţa de a-L ispiti pe Domnul (6:10-25)

Vei intra în ţară pentru că Domnul este credincios promisiunilor Lui (6:10-11). Oare tu vei rămâne credincios promisiunilor tale?

De aceea,

când vei mânca şi te vei sătura,

vezi să nu uiţi pe Domnul care te-a mântuit din Egipt (6:12)

ci

să te temi, să-I slujeşti şi pe Numele Lui să juri (6:13), neducându-te după alţi dumnezei (6:14),

căci

Domnul, Dumnezeul tău este un Dumnezeu gelos (6:15).

Să nu ispitiţi pe Domnul, cerându-I să îndeplinească El poruncile tale (6:16),

ci

să păzeşti poruncile Lui în ţara în care te vei duce (6:17-19), neuitând că El te-a scos din Egipt (6:20-24).

Astfel vei avea parte de îndurarea Lui (6:25).

Cine uită credincioşia lui Dumnezeu, va sfârşi prin a fi necredincios lui Dumnezeu!

Soluţia: ştiind că El este un Dumnezeu gelos, recomemorarea mântuirii mă va ajuta să-I aparţin în întregime, să mă dedic Lui, împlinind poruncile Lui!

– tendinţa de a face alianţe compromiţătoare (7:1-16)

Când Domnul te va duce în ţara promisă (7:1) şi îţi va da în mâini neamurile,

să nu închei legământ cu ele,

ci

să le nimiceşti, ca să nu te ducă în rătăcire şi să te despartă de Domnul (7:2-5),

căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul. Iar faptul că eşti poporul Lui (7:6) nu se datorează numărului tău

ci

pentru că Domnul vă iubeşte (7:7-9).

Nu uitaţi însă că El răsplăteşte pe cei ce-L urăsc (7:10),

de aceea, dacă vei asculta poruncile, legile şi rânduielile, dacă le vei păzi şi le vei împlini (7:11), Domnul va ţine legământul şi îndurarea cu care S-a jurat părinţilor tăi (7:12-16).

Dacă vrei ca Domnul să-Şi ţină legământul şi îndurarea faţă de tine, nu fă legământ şi nu arăta îndurare altor dumnezei şi celor care-i slujesc!

Soluţia: să privim la cât de mult ne iubeşte Domnul, cum Îşi ţine El îndurarea faţă de noi şi să-I slujim doar Lui, împlinind poruncile Sale!

Pentru a nu fi nimicit de Domnul, fereşte-te de:

– tendinţa de a preţui mai mult frica de oameni decât încrederea în Domnul (7:17-26)

Poate că vei zice în inima ta cât de mulţi sunt vrăjmaşii tăi (7:17).

Să nu te temi de ei,

ci

adu-ţi aminte de braţul întins al Domnului care te-a mântuit din Egipt (7:18-20). Să nu te înspăimânţi de ei (7:21a)

căci

Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, Dumnezeul cel mare şi înfricoşat (7:21b). El te va izbăvi şi de aceste neamuri (7:22).

Nimiceşte dar chipurile cioplite şi lucrurile urâcioase ca să nu fii şi tu nimicit (7:22-26).

Teme-te nu de oameni, ci de Dumnezeu care poate să mântuiască şi să nimicească.

Soluţia: aducerea aminte a puterii de mântuire a Domnului este un motiv suficient pentru a te închina Celui ce este în mijlocul tău, Dumnezeul Cel mare şi înfricoşat!

– tendinţa de a nu învăţa din şcoala smeririi de către Dumnezeu (8:1-20)

Păzeşte şi împlineşte poruncile ca să trăieşti şi să intri în stăpânirea ţării (8:1), aducându-ţi aminte de tot drumul de până aici ca fiind testul pe care ţi l-a dat Domnul ca să te smerească, să te încerce, să cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti poruncile Lui (8:2).

Pentru că Domnul te-a învăţat să nu-ţi lipeşti inima de lucrurile care se văd

ci

de Cel care le dăruie (8:3-4),

recunoaşte dar în inima ta că

Domnul, Dumnezeul tău te mustră cum mustră un om pe copilul lui (8:5),

umblă pe căile Lui şi teme-te de El (8:6) pentru că El te va binecuvânta (8:7-9).

Dar când vei mânca şi te vei sătura,

să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău pentru ţara pe care ţi-a dat-o (8:10).

Vezi să nu uiţi pe Domnul chiar în mijlocul belşugului ţării pe care El ţi-o dă (8:11-13), ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să uiţi belşugul pe care l-ai primit din mâna Domnului chiar în mijlocul pustiei când te-a încercat şi ţi-a făcut bine (8:14-16).

Vezi să nu zici în inima ta că bogăţiile sunt prin tăria ta şi prin puterea mâinilor tale (8:17)

ci

adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău care împlineşte legământul Său prin voi (8:18).

Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, vei pieri ca şi celelalte neamuri (8:19-20).

Chiar dacă ai trecut prin şcoala pustiei ca să cunoşti că Domnul este Cel care îţi dă toate lucrurile şi că El este binecuvântarea ta, există pericolul ca în mijlocul belşugului să uiţi pe Domnul şi toată purtarea Sa de grijă şi să-ţi umfli inima de mândrie.

Soluţia: în mijlocul suferinţelor şi a lipsurilor acceptă mustrarea şi încercarea de la Domnul pentru că El se comportă ca un tată ce-şi încearcă fiul, iar în belşug mulţumeşte-I că împlineşte prin tine legământul Său!

– tendinţa de a-ţi face slavă din propria bunătate, şi nu din Dumnezeu (9:1-11:17)

Pentru că Domnul te va face stăpân peste neamurile care-ţi stau înainte (9:1-3),

să nu zici în inima ta “pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia”,

ci

din pricina răutăţii celor din ţară (9:5).

Cât despre tine,

eşti un popor tare încăpăţinat (9:6), drept dovadă adu-ţi aminte de istoria răzvrătirilor voastre de când a-ţi ieşit din Egipt şi până acum (9:7-10:11; mai ales la Horeb – 9:8-21; la Tabeera, la Masa şi la Chibrot – Hataava – 9:22  şi la Cades-Barnea 9:23-10:6). Adu-ţi aminte cum Moise a mijlocit pentru voi în faţa Domnului, cum doar el singur a slujit şi cum Domnul a adus din nou binecuvântarea peste întregul popor (9:9-21;25-29; 10:1-5;10-11), funcţiile sale fiind preluate de seminţia lui Levi (10:8-9). Tocmai modelul credincioşiei, al slujirii lui Moise şi al seminţiei lui Levi, acest model de relaţionare cere Dumnezeu acum de la întregul Israel:

– să te temi de Domnul, Dumnezeul tău,

– să umbli în toate căile Lui,

– să iubeşti şi să slujeşti Domnului din toată inima ta şi din tot sufletul tău,

– să păzeşti poruncile Domnului şi Legile Lui (10:12-13).

Domnul întregului univers (10:14) S-a alipit de părinţii tăi să-i iubească şi pe voi v-a ales (10:15),

de aceea tăiaţi-vă inima împrejur şi nu vă înţepeniţi gâtul (10:16),

ci

priviţi-L pe Cel ce este Bun (10:17-19), de El să te temi, Lui să-I slujeşti, să te alipeşti de El şi pe Numele Lui să juri (10:20),

căci El este slava ta, El este Dumnezeul tău dovedit în istoria mântuirii şi a prosperităţii tale (10:21-11:17), atât în trecut (10:21-11:7), cât şi în viitor (11:8-17).

Altfel aţi pieri curând din ţara aceea bună pe care v-o dă Domnul (11:17).

Istoria ne va învăţa întotdeauna să ne smerim de atitudinile noastre egoiste şi de îndărătnicia noastră şi ne va învăţa totodată că Domnul este îndelung răbdător şi plin de milă faţă de noi. Dacă avem o percepţie onestă a propriei istorii, nu ne vom mai îngâmfa niciodată, nu ne vom amăgi inima şi vom recunoaşte că atât intrarea în ţara promisă cât şi prosperitatea ei nu se datorează bunătăţii noastre ci bunătăţii lui Dumnezeu.

Soluţia: dacă Domnul te-a ales să-i fii poporul Lui, alege-L şi tu pe El ca fiind slava şi singurul tău Dumnezeu! Dacă El S-a alipit de tine să te iubească, alipeşte-te şi tu de El, iubindu-L şi slujindu-I cu toată inima. Dacă istoria trecută a depins de Domnul, nu uita că şi viitorul atârnă de El!

Când ne cere să-L iubim din toată inima, Dumnezeu ne descoperă tocmai neputinţa şi bolile inimii noastre. Cea mai mare piedică în împlinirea poruncilor Domnului este tocmai inima noastră nespus de rea şi de necredincioasă. Dar El oferă întotdeuna şi soluţia prin care putem împlini ceea ce Domnul ne-a poruncit. Acest segment de text ne descoperă

–  cerinţa: de a-L iubi pe Domnul cu toată inima;

–  pericolul şi boala din inima noastră: să nu…;

– soluţia la problema descoperită de El care constă în cunoaşterea Numelui Domnului: El este….

a’) Iubirea lui Dumnezeu din toată inima are drept consecinţă păzirea poruncilor şi temerea altor popoare faţă de tine (11:18-32)

– Când ai aceste cuvinte în inima ta (11:18a)

să le legi ca un semn de aducere aminte pe mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi (11:18b);

să înveţi pe copiii voştri în ele (11:19a);

ele îţi vor fi călăuză în întreaga sferă a timpului (11:19b);

să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale pentru a nu uita responsabilităţile enumerate mai sus (11:20).

– Păzirea acestor porunci şi împlinirea lor (11:22) va avea consecinţe pozitive pentru voi şi pentru urmaşii voştri (11:21), Domnul Însuşi făcând ca neamurile din jurul tău să se teamă de tine (11:21-25). Dar nu uita: ascultarea şi împlinirea lor aduce binecuvântarea ta, iar neasculatrea aduce blestemul (11:26-32).

Poruncile – parte integrantă a legământului lui Dumnezeu cu Israel (Deut. 4:44-26:15)

2.1. Decalogul (4:44-5:33)

2.2. Iubeşte pe Domnul, Dumnezeul tău (6:1-18:22)

2.3. Iubeşte pe aproapele tău (19:1-26:15)

2.1. Decalogul (4:44-5:33)

A. Izbăvire şi Lege (4:44-49)

B. Decalogul (5:1-27)

A’. Lege şi moştenire (5:28-33)

A. Izbăvire şi Lege (4:44-49)

Legea este dată – după ieşirea din Egipt (v. 44-45)     ca scop al izbăvirii!

– în faţa ţării promise (v. 46-49)

B. Decalogul (5:1-27)

a) Nevoia unui mijlocitor când Dumnezeu vorbeşte faţă în faţă (v. 1-5).

b) Cele 10 porunci (v. 6- 21)

a’) Nevoia unui mijlocitor când auzi glasul lui Dumnezeu (v. 22-27).

a) Nevoia unui mijlocitor când Dumnezeu vorbeşte faţă în faţă (v. 1-5).

b) Cele 10 porunci (v. 6- 21)

Cum se rezumă Legea? Cum citeşti în ea (Luca 10:27)?

Cum te apropii de Lege (Rom. 6-7; Gal. 3:19-26; 1 Tim. 1:5-10)?

– 1. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!                              Iubeşte pe

– 2. Să nu-ţi faci chip cioplit!

– 3. Să nu iei în deşert Numele Domnului!               Domnul, Dumnezeul tău!

+ 4.Ţine ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti!

—————————————————————————————————

+ 5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!

– 6.  Să nu ucizi!                                                                         Iubeşte

– 7.  Să nu preacurveşti!

– 8.  Să nu furi!                                                                 pe aproapele tău !

– 9.  Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!

-10. Să nu pofteşti!

Cele 10 porunci se pot aranja în 4 categorii:

– porunci privitoare la relaţia cu Dumnezeu (1,2,3,4);

– porunci privitoare la relaţia cu semenii (5,6,7,8,9,10);

– porunci restrictive (1,2,3,6,7,8,9,10);

– porunci pozitive (4,5).

Alăturarea poruncilor restrictive cu cele pozitive este caracteristică legislaţiei vechi testamentale (ex. Ex. 34:16-26; Lev. 19; Deut. 14; Ez. 18:5-9, etc.).

Poruncile restrictive – cu privire la relaţia cu Dumnezeu (1,2,3) şi cu privire la relaţia cu semenii (6,7,8,9,10) – descoperă natura coruptă: ceea ce ni se interzice este exact ceea ce am face noi dacă ne-am urma tendinţele interioare. Păcatul îl cunosc în contrast cu porunca (Rom.7:7-8)!

Poruncile pozitive – cu privire la relaţia cu Dumnezeu (4) şi cu privire la relaţia cu semenii (5) – oferă soluţia problemelor descoperite de poruncile restrictive (vezi lentila hermeneutică pentru lecturarea Legii din Lev. 19:1-3).

1. “Ţine ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti”, pentru a descoperi cauza, rădăcina bolilor spirituale ce afectează relaţia cu Dumnezeu. Vindecarea vine de la sfinţirea timpului de părtăşie cu Dumnezeu în Cuvânt şi rugăciune (vezi condiţionarea din Ier. 17:19-27). Împlinirea sau călcarea acestei porunci contribuie la împlinirea sau călcarea celorlalte porunci privind relaţia cu Dumnezeu!

2. “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!”  Din familie apare, se consolidează şi se răspândeşte boala sau sănătatea unei comunităţi umane. Răzvrătirea şi necinstirea duc întotdeauna la nelegiuire. De aceea rezolvarea relaţiilor sociale începe din familie (ex. 1 Tim. 3).

Cele două porunci pozitive convertesc celelalte porunci restrictive exact în modul în care Mântuitorul Isus Hristos converteşte cele 10 porunci în două porunci pozitive:

“Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta.” Iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea. (Marcu 12:29-31; Matei 22:37-39).

a’) Nevoia unui mijlocitor când auzi glasul lui Dumnezeu (v. 22-27).

A’. Lege şi moştenire (5:28-33)

Legea este dată ca o condiţie a stăpânirii ţării promise!

Am fost răscumpăraţi ca să slujim Dumnezeului celui viu şi adevărat (1 Tes. 1:9; Luca 1:74-75; Rom. 6:13-23; Evrei 9:14)!

Legea nu trebuie despărţită de mijlocitor dacă vrei să mai trăieşti ca s-o împlineşti (Gal. 3:19-20)! De aceea, în Vechiul Testament avem Legea lui Moise (Deut. 4:45; etc.; Luca 24:44; Ioan 1:17) iar pentru cei din Noul Testament, care ştim că Hristos este sfârşitul Legii lui Moise (Rom. 10:4; Gal. 3:25-26), avem acum Legea lui Hristos (Gal. 6:2; Ioan 14;15; Iacov 1:25; 2:12; etc.).

În ceruri nu intră nimic spurcat, nimic care să fie condamnat de Lege (Is. 35:8; Naum 1:15; Apoc. 21:27)!

Îmi aduc aminte de fascinaţia copilărească pe care am avut-o la o conferinţă din 2000, când l-am auzit prima dată pe dr. David W. Gooding. Era un bătrânel simpatic, jovial, cu o cultură britanică a exigenţei academice care se comunică într-un mod simplu, inteligibil, la obiect, cu o erudiţie absolut fermecătoare şi, mai ales, cu foarte multă imaginaţie. Desigur, putem discuta acerb pe tema folosirii resurselor imaginaţiei în actul exegetic, de multe ori înţeles ca fiind unul muncitoresc, robotic, în trei paşi, cu trei puncte, etc. (prietenii ştiu de ce!).

Ei bine, pentru mine, cel puţin, aparenta lui lejeritate în travaliul interpretării se îmbină perfect cu munca istovitor de atentă a dr. Beni Fărăgau. Vă ofer spre analiză schiţele pe care le-am creionat pe corpul textului din Deuteronom, sperând să puteţi simţi parfumul fascinaţiei chiasmului în structurarea şi semnificarea textului biblic (filiera lui D. Gooding) precum şi demarcaţiile simple şi exacte ale resurselor doctrinare şi devoţionale pe care ni le oferă textul deuteronomic (filiera lui Beni Fărăgău).

Deuteronom

„Ascultă Israele!”este inima Deuteronomului, care poate fi privită ca o carte ce relevă principiile pedagogiei lui Dumnezeu cu copiii Săi (Gal. 3:24) sau cum ar trebui să fie moştenitorii promisiunilor lui Dumnezeu.

Cap. 1-4:43      Istorie   — învăţaţi din trecut

Cap. 4:44-26    Porunci — ca să împliniţi poruncile Mele, altfel

Cap. 27-33       Profeţii — veţi fi o nouă lecţie de istorie nefericită pentru alţii!

1.  Prolog istoric – aducere aminte (Deut. 1:1-4:43)

1.1. Contextul istorico – geografic al cărţii (1:1-4)

1.2. Contextul istorico – teologic (1:5 -3:29)

1.3. Pregătirea pentru darea Legii (4:1- 43)

1.1. Contextul istorico – geografic al cărţii (1:1-4)

v. 1     – în faţa ţării promise lui Avraam;

v. 2-3 – după 40 de ani de rătăcire prin pustie;

v. 4     – după cucerirea ţărilor lui Sihon şi Og.

1.2. Contextul istorico – teologic (1:5 -3:29)

A. Învăţaţi din istorie lecţia necredincioşiei vechii generaţii (1:5-49)

B. Învăţaţi din istorie lecţia credincioşiei lui Dumnezeu (2:1-3:22)

C. Învăţaţi din istoria relaţiei lui Moise cu Dumnezeu (3:23-29)

A. Învăţaţi din istorie lecţia necredincioşiei vechii generaţii (1:5-49)

– v. 6-8 dorinţa lui Dumnezeu de a împlini legământul cu Avraam prin generaţia israeliţilor care au ieşit din Egipt;

– v. 9-18 punerea judecătorilor ca fiind cei care trebuiau să vegheze la respectarea Legii date de curând la Sinai;

– v. 19-46 istoria răzvrătirilor în lanţ prin călcarea în picioare a promisiunilor şi a poruncilor lui Dumnezeu, atât de către cei ce conduc cât şi de cei care se lasă conduşi în rătăcire, necunoscând căile Domnului!

Eşecul vechii generaţii va zădărnici planul lui Dumnezeu de a împlini promisiunea făcută lui Avraam? Dacă poporul Său a fost necredincios, oare va rămâne Dumnezeu credincios făgăduinţelor Sale?

B. Învăţaţi din istorie lecţia credincioşiei lui Dumnezeu (2:1-3:22) faţă de:

a) urmaşii unor oameni care au avut „probleme” în relaţia lor cu Dumnezeu, credincioşie a lui Dumnezeu faţă de promisiunile făcute celor dintre neamuri:

– Esau (2:1-8) ca o degustare a ţării promise de Dumnezeu urmaşilor lui Esau, deci nu furaţi o binecuvântare care a fost deja dată!

– Lot (2:9-23) ca o degustare a biruinţei asupra vrăjmaşilor lui Lot, deci Dumnezeu poate nimici uriaşii (2:10; 20; 21) care se asemănau cu cei din Canaan, cu care trebuiau să se lupte noua generaţie de israeliţi!

b) urmaşii unor oameni care au avut „probleme” în relaţia lor cu Dumnezeu (cei care au murit în pustie), credincioşie a lui Dumnezeu faţă de promisiunile făcute pentru voi, poporul lui Dumnezeu:

– cucerirea ţărilor lui Sihon şi Og (2:24-3:11) ca o primă degustare a victoriilor împotriva vrăjmaşilor din ţara promisă (ţinând cont că Og era dintr-un neam de statură înaltă, asemenea celor din Canaan -3:11);

– împărţirea ţării cucerite de dincolo de Iordan (3:12-22) ca o primă degustare a ţării promise.

C. Învăţaţi din istoria relaţiei lui Moise cu Dumnezeu (3:23-29)

Chiar şi atunci când slujitorii lui Dumnezeu nu Îl sfinţesc pe Dumnezeu în faţa poporului Său, Dumnezeu este sfinţit prin pedepsirea celor vinovaţi: cui i se dă mult, i se cere mult! Istoria lui Moise este o mărturie despre cine este Dumnezeul Cel Sfânt!

1.3. Pregătirea pentru darea Legii (4:1- 43)

A.”Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile” (4:1-8)

B.”Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău” (4:9-15a)

C. “Vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre” (4:15b-22)

B’. ”Vegheaţi asupra voastră ca să nu daţi uitării legământul” (4:23)

A’. ”Păzeşte dar legile şi poruncile Lui” (4:40)

A.”Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile” (4:1-8) pentru că:

– sunt date “la pachet” cu “instrucţiuni”: cel ce le emite arată şi modul lor de utilizare (4:1a);

– împlinirea lor asigură viaţa şi stăpânirea ţării promise (4:1b);

– nu se negociază conţinutul şi păzirea lor (4:2-4)

oferind spre exemplificare

istoria de la Baal- Peor: cei ce au pervertit termenii relaţiei cu Dumnezeu, alergând după idoli, tocmai ei au fost nimiciţi de Dumnezeu la Baal-Peor, iar cei care s-au alipit de Domnul sunt vii (v.3-4);

– împlinirea lor (v. 5) va face diferenţa dintre

– poporul lui Dumnezeu şi celelalte popoare (v. 6, 8);

– Dumnezeul lui Israel şi ceilalţi dumnezei (v. 4-7).

B.”Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău” (4:9-15a) pentru că:

– poţi uita ce ţi-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă că Dumnezeu este personal (v. 10,13-14) şi nevăzut (v. 11,12,15a),

oferind spre exemplificare

istoria de la Sinai (v. 10-15a).

C. “Vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre” (4:15b-22) pentru că:

– Dumnezeu nu se compară cu nici o creatură de pe pământ (v. 16, 17a, 18a), din ceruri (17b, 19) sau din ape (18b) (compară cu Gen. 1:4-27), aşa cum fac celelalte popoare,

oferind spre exemplificare

istoria mântuirii lui Israel din Egipt – ca să-I fiţi sfinţi Domnului (v. 20);

istoria lui Moise – ca dovadă că Domnul este sfânt (v. 21-22).

B’. ”Vegheaţi asupra voastră ca să nu daţi uitării legământul” (4:23) pentru că:

– Dumnezeu este “un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos” (v. 24)

oferind spre exemplificare

istoria viitoare în blestem (v. 25-28) şi în binecuvântare (v. 29-31);

istoria trecută (v. 32-39) ca dovadă a supremaţiei şi unicităţii lui Dumnezeu.

A’. ”Păzeşte dar legile şi poruncile Lui” (4:40), iar pentru cel ce-a încălcat o expresie a Legii – uciderea din accident (un păcat fără voie), Dumnezeu a stabilit trei cetăţi de scăpare la răsărit de Iordan (v. 41-43).

Israele, astăzi intri în legământ cu un Dumnezeu personal, nevăzut, sfânt şi unic!

Apendice:

Care este rolul acestui prolog istoric, a „aducerii aminte” în economia cărţii?

1. Pentru a împlini Legea este foarte important cunoaşterea dătătorului Legii. Altfel Legea ar deveni literă moartă, o povară şi o certă condamnare. Avem cel puţin două exemple din istoria biblică:

a. Atunci când Adam şi Eva au despărţit porunca (de a nu mânca din pomul interzis) de Persoana vie a lui Dumnezeu, atunci au crezut minciuna şarpelui şi au considerat că Dumnezeu nu răsplăteşte pe cei ce-L caută (Evrei 11:6). Ei nu au crezut că porunca a fost dată ca un hotar dintre viaţă şi moarte ci că ea a fost dată ca o modalitate de asuprire, expresie a injustiţiei lui Dumnezeu.

Depersonalizarea poruncii lui Dumnezeu duce inevitabil la încălcarea ei!

b. În cartea Exod încheierea Legământului lui Dumnezeu cu poporul Israel (Exod 24:1-8) se face pe baza unei Legi (Exod 20:1-23:33), dar acestea sunt încadrate de revelarea Persoanei lui Dumnezeu (Exod 19:1-25; 24:9-18). Aceeaşi secvenţă a revelaţiei se desfăşoară şi cu a doua generaţie de israeliţi în cartea Deuteronom.

Exod:

Persoana lui Dumnezeu –  Legea   – Legământ – Persoana lui Dumnezeu

19:1-25                             20:1-23:33       24:1-8                   24:9-18

Deuteronom:

Persoana lui Dumnezeu  –  Legea  – Legământ  – Persoana lui Dumnezeu

1- 4:43                               4:44 -26:15   26:16-19; 29        32

2. Narativul şi prescriptivul se inter-definesc, reflectând raportul simetric între istoria lui Israel şi dreptul lui Yahwhe asupra poporului care l-a răscumpărat:

Partea narativă (…) dă un fond istoric (arheologic) aplicării Legii ca praxis istorică; el îndreaptă către teleologie, Legea fiind înglobată în procesul dinamic al relaţiei dintre Dumnezeu şi omenire (…). Narativul trimite cititorul la prescripţie şi prescripţia trimite cititorul la narativ. În această mişcare de du-te-vino, povestirea exemplifică regula şi regula ridică povestirea la nivelul unei paradigme. 1

Istoria şi Legea stabilesc dreptul divin asupra lui Israel. 2

Legea trimite la istoria legăturii dintre Dumnezeu şi Popor şi istoria pune temelia poruncii lui Dumnezeu către Poporul Său. 3

Înainte de a face ceva (a împlini poruncile şi a intra în ţara promisă), trebuie să ştii cine eşti (cel ce ai fost eliberat dintr-o robie) şi cine este Dumnezeu (Cel ce te-a eliberat şi Căruia Îi aparţii acum)!

---

1 Andre La Coque & Paul Ricoeur, Cum să înţelegem Biblia, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, p. 94;

2 ibidem, p. 101;

3 ibidem, p. 112.