După atâta tensiune şi nervozitate fratricidă, să ne relaxam şi să ne încercăm subtilităţile compasiunii.
Cred că nu strică un scurt moment de empatizare cu cel rău şi arogant dar care (în sfârşit) îşi simte mizeria proprii decăderi şi are nevoie de o “reevaluare” a situaţiei de fapt. Ideea cruntă este parţialitatea de care dăm dovada atunci când dictăm verdicte morale: credităm schimbarea celui rău într-o măsură infim mai mică faţă de cea în care ne credităm propria dorinţă de schimbare.
Tocmai de aceea, în strigătul unei victorii, întotdeauna să discernem tăcerea unei înfrângeri. Şi viceversa…
Alonewithothers's Blog 