Decembrie ’89. Deconstrucţia unei revoluţii

Ieri am citit dintr-o suflare cartea Ruxandrei Cesereanu. Decembrie ’89. Deconstrucţia unei revoluţii (ediţia a doua a apărut la Polirom în noiembrie 2009) are virtutea de a fi scrisă de o cercetătoare nu doar în istorie ci şi (sau mai ales) în istoria şi morfologia imaginarului, fapt ce conferă o greutate mai mare şi o savoare deosebită lecturii (recunosc că în ultimii ani sunt destul de atent la cercetătorii de la  Centrul de cercetare a imaginarului de la Cluj – Corin Braga, Ruxandra Cesereanu şi alţii). Cartea are un echilibru aproape perfect între concizie şi documentare bogată, fiind simplă şi uşor de citit dar profundă în liniile sale ideatice. Pe lângă toate aceste virtuţi ale cărţii, surprind plăcut şi interpretările reţinute, riguroase şi echilibrate pe care le operează autoarea.

“Un volum care sintetizează teoriile vehiculate până acum pe tema revoluţiei din decembrie 1989 şi a urmărilor acesteia, încadrându-le în trei categorii: teoria revoluţei pure, teoria conspiraţiei (externă, internă sau combinată) şi teoria revoluţiei hibridate cu o lovitură de stat. După o prezentare a principalelor mişcări de protest ale poporului român din perioada comunistă (revolta minerilor din Valea Jiului din 1977, a muncitorilor braşoveni din noiembrie 1987 şi revoluţia din 1989), autoarea analizează în detaliu o serie de lucrări prin prisma unor aspecte mult discutate ale schimbării politice produse în 1989, accentuând mai cu seama trei dintre ele: procesul şi execuţia cuplului Ceauşescu, chestiunea „teroriştilor” şi rolul pe care Armata l-a jucat în timpul evenimetelor.

Noua ediţie este îmbogăţită cu viziunile a peste douăzeci de autori cu privire la revoluţia din decembrie ’89, la care se adaugă o cronologie concisă a anului 1989, pe plan intern, astfel încât cititorul să poată înţelege adecvat sensul şi locul evenimentelor care au avut loc atunci în România.”