Re-vederea României după cinci ani s-a petrecut într-o învălmășeală greu de tradus în cuvinte și cu o ambiguitate emoțională demnă de narativul postmodern, sucită și răsucită de nu mai știi care e capătul. De altfel mie mi se pare că viața în România e un fenomen civilizațional postmodern pe cadre lingvistice și de asumare discursivă

Read more →

Pentru mine condamnarea lui Dan Voiculescu arată că dizolvarea mirajului postmodernismului este foarte posibilă, e terapeutică chiar: 1. pentru omul rezonabil, onest, spuma retorică, atât de îmbietoare și cauzatoare de spălare de creiere, poate fi spulberată de acuratețea și simplitatea faptelor, a referentialității care doare/ustură/trezește conștiințe solipsiste! Orice vinovat își relativizează/ascunde/camuflează vina sub noianul descoperirii

Read more →

Întotdeauna visătorii au fost o bună muniție detonată de propagandiști cinici conform intereselor lor politice/ideologice. Iar de la visător la idiot drumul e foarte scurt, trecând întotdeauna prin scurtcircuitarea rațiunii și idolatrizarea unei ignoranțe dogmatice. Marx si Lenin sunt fericiți: epigonii lor de azi nu-i lasă să se plictisească deloc. Păcat însă ca show-ul asta

Read more →

Scepticismul meu nu e îndreptat împotriva inocenței și bunei intenții la nivel personal sau al unei comunități mici, bazată pe relații interpersonale, ci are în vedere ingineriile mentale, masificarea dorințelor, proiectarea unei bune imagini de sine, construirea unei conștiințe sociale/existențiale/mesianice ce dă sens vieții, etc. Ecologismul pare a fi un astfel de mesianism postmodern pentru

Read more →

România e o țară inepuizabilă de gânduri mărețe și realizări minuscule! E foarte bine că s-a oprit (cel puțin așa pare acum) nebunia de la Roșia Montana (să fiu avocatul diavolului pentru o clipă: câtă neîncredere în știință mai avem și cât de mult suntem predispuși la prejudecăți convenabile atunci când ne blocăm în cuvinte

Read more →