Scepticismul meu nu e îndreptat împotriva inocenței și bunei intenții la nivel personal sau al unei comunități mici, bazată pe relații interpersonale, ci are în vedere ingineriile mentale, masificarea dorințelor, proiectarea unei bune imagini de sine, construirea unei conștiințe sociale/existențiale/mesianice ce dă sens vieții, etc.
Ecologismul pare a fi un astfel de mesianism postmodern pentru că
- atinge foarte ușor erori/orori vizibile ale lumii moderne/postmoderne, industrializate/postindustriale,
- atrage atenția asupra naturii umane avare, insensibile, carnasieră în raport cu semenii și cu mediul înconjurător,
- este foarte vizual, olfactiv, tangibil și, nu în ultimul rând,
- potențează energii creatoare/utopice/chiar retro-tradiționale (în sensul unui romantism al trecutului pur, natural, neatins de modernitate) ale unor tineri scufundați într-un sistem educațional insipid, impersonal, industrializat, fără imaginație, repetitiv și mecaniscist.
Mobilizarea tinerilor anti-Roșia Montană din septembrie 2013 a fost posibil acum, când energiile revoluționare au fost canalizate de ceva palpabil, trendy, inocent, bun, frumos – protejarea unei zone istorice de murdăria șenilelor și a cianurilor unor avari de ne-români/canadieni – iată suficiente motive care să îi adune laolaltă pe socialiști și legionari. E bine că s-au mai trezit unii și își descoperă vocații revoluționare dar mă întreb, unde era sensibilitatea “cetățenilor informați” și spiritul civic al românilor vara trecută? Acest activism a fost total bleg, inexistent, beat în lascivitatea cocteilurilor de la Vama Veche anul trecut, când statul de drept, principii de constituționalitate, de democrație și de bun simț erau călcate în picioare de șenilele unei hoarde primitive. Numai că atunci era vorba de chestiuni prea sofisticate, abstracte și irelevante pentru preocupările cotidiene ale unor tineri neinteresați de politică/binele cetății în care trăiesc. Această discrepanță dintre pasivitatea de anul trecut și pasiunea de acum spune foarte mult despre maturitate, gândire complexă și pe plan îndelungat dar și ceva despre ipocrizie și cenzura sensibilității:
Aștept să văd proiectul de turism pentru Roșia Montană, făcut de oengeuri și oamenii din piață, cu obiective turistice, infrastructură, locuri de cazare, locuri de distracție, venituri preconizate și realizate din turism. Aștept să văd cîte locuri de muncă pentru oamenii din Roșia Montană vor crea oengeurile și protestatarii din piață și care va fi impactul asupra nivelului de trai. Aștept să văd care sînt sursele de finanțare pentru buget care să înlocuiască banii care ar fi venit la buget din exploatarea de la Roșia Montană. Aștept să văd care sînt sursele de finanțare pentru despăgubirile ce vor fi plătite RMGC-ului. Societatea civilă a arătat că poate fi activă. Oamenii frumoși și deștepți și cool au ieșit în stradă. Sînt convins că toți acești oameni frumoși, deștepți și cool au soluțiile alternative pentru Roșia Montană și pentru buget. (Bleen, Nu ne vindem Tara. Faza pe Roșia Montana).
Evident, i se va replica autorului de mai sus că nu e treaba revoluționarilor să construiască ci doar să dărâme, să schimbe, să inițieze o schimbare. Revoluționarii care se încurcă cu construcția, durabilitatea, consecvența în afirmare își pierd misiunea profetică, suflul revoluționar! Asta e treaba insipizilor de birocrați și ingineri, treaba noastră e să fim supermanii cu piptul umflat. Ca în filmele americane recente, noul Făt Frumos știe doar cum să o salveze fotogenic pe Ileana Cosânzeana din ghiarele zmeului dar nu mai are timp, dragoste și răbdare să încheie povestea cu ”au avut copii și au trăit fericiți până la batrânețe”.
Nicio utopie nu e prea mare pentru Dr. Jekyll și Mr. Hyde
Cu cât lumea e condusă tot mai mult de socialiști trendy și progresiști (dar dornici de control tot mai mare, caracteristică definitorie a stângii) cu atât mai mult crește în intensitate chemarea multor revoluționari marxiști de a ne lupta împotriva sistemului! Nu e ceva schizofrenic aici?
Nu e deloc uimitor cum nenea ce tare mândru purta tricoul cu revoluționarul Che Guevara, socialistul trendy și “progresist”, a reușit să facă pe mulți tineri, unii dintre ei la fel de socialiști și “progresiști”, să strige “jos capitalismul!” tocmai ca urmare a unei decizii a lui! Socialismul e fancy și bun de gură cât e în opoziție, adică atâta timp cât monopolizează apetitul critic și resursele de speranță ale unor idealiști & neîndreptățiți & marginali & neadaptați & dependenți. La putere stânga/socialismul ar fi pur și simplu falimentar dacă nu ar exploata resurse naturale sau ar apela și la politici de dreapta (hiperimpozitarea e suicidară dacă, cu timpul, nu mai ai pe cine și pentru ce impozita). Dar cine să înțeleagă asta? Hipsteri anafalbeți și amnezici care vor un reload autohton cu revoluția culturală a lui Mao?
Ce ar fi Foucault & Derrida fără Platon și Augustin? Cine ar fi Nietzsche fără Isus? Cine ar fi Dawkins fără metafizica iudeo-creștină? Ce drepturi ar mai clama minoritățile de orice fel fără fundamentul antropologiei și sensibilității creștine? Efectele cele mai distructive ale umanității au fost vizibile când ura și negația au fost ceea ce i-a unit pe oameni. Creativitatea și adevaratul progres civilizațional au fost posibile când oamenii au fost legați împreună de ceea ce iubesc. Încercați să vă închipuiți o lume construită de la zero numai pe baza agendei/filosofiei “revoluționarilor”, “deconstructiviștilor”, a “relativiștilor”, etc. Comuniștii au încercat “o nouă societate” cu “oameni noi” și am văzut cu toții ce a iesit! Copiii se pot răzvrăti doar pentru că (sau mai ales) există niște părinți! Întunericul nu își poate clama identitatea în lipsa luminii! Însă viceversa e cât se poate de posibilă!
Într-un univers al imanenței naturii umane, acolo unde este refuzată/interzisă cea mai mică urmă de grație divină, orice utopie va fi parazitată de Dr. Jekyll și Mr. Hyde, fețele aceleiași conștiințe ce se rupe în contrarii și aparențe pentru a fugi de sine și de evidențele unei permanente slăbiciuni…
Alonewithothers's Blog 