România e o țară inepuizabilă de gânduri mărețe și realizări minuscule!
E foarte bine că s-a oprit (cel puțin așa pare acum) nebunia de la Roșia Montana (să fiu avocatul diavolului pentru o clipă: câtă neîncredere în știință mai avem și cât de mult suntem predispuși la prejudecăți convenabile atunci când ne blocăm în cuvinte cheie gen ”cianuri”, etc.) . Șotronul unora și gargara altora s-au completat de minune într-un joc surd al hoților și vardiștilor, cu rolurile răsturnate, în bună manieră postmodernă. Pe mine mă interesează nu atât interesele și comportamentele politicienilor (ar fi ceva nou, inovator?) cât dinamica comunicării sociale (aka Facebook-ul ca noua cafenea revoluționară 2.0) și metamorfoza unei conștiințe revoluționar-mesianice (de factură laică, în cazul de față ecologică).
Faust subliminal?
Aș fi curios să aflu cum s-ar simți inocenții care au protestat împotriva RM dacă, acum sau mai târziu, s-ar descoperi că în spatele ONG-urilor inițiatoare ale protestului sunt interese pur politice, ale unor cât se poate de intimi adversari ai lui Ponta (să spunem Voiculescu & Co), sau interese “capitaliste”, cu finanțări rusești sau ale altor concurenți de pe piața aurului? (Urmează gazele de șist, unde interesele sunt mult mai clare.) Sau dacă, mai puțin probabil, suicidar chiar, bâlbâielile lui Ponta ar fi special regizate pentru a obține comisioane fie din derularea proiectului fie din amenzile pe care guvernul trebuie să le plătească (tocmai datorită proiectului de lege semnat și trimis la Parlament)? Cum e să afli că toată inocența ta viguroasă a fost hrana din care s-au adăpat paraziți cinici?
Desigur, totul pare a fi o gândire paranoică dar cum poți să mai crezi într-o societate civilă cu adevărat independentă atunci când e o regulă de bun simț nu mai credem în politicieni total independenți? Când finanțările și a unora și ale altora sunt învăluite în mistere deloc diafane? Dacă tot s-a dat drumul la joc, de ce să operăm selectiv cu paranoia? Chiar dacă puterea corupe mai mult pe cei seduși de ea decât pe cei ocoliți de ea, totuși natura umană e aceeași, susceptibilă de aceleași slăbiciuni oriunde te-ai afla. Cu toții suntem conștienți de/sau măcar intuim interesele politico-economice de tip mafiot ale celor aleși. Dar într-o societate (de)formată de imagine, opinie publică și popularitate (contabilizate în statistici, trenduri și sondaje), amplificate de mijloacele de comunicare tot mai facile și penetrante în conștiința individuală și de masă, inocența și rezerva de idealism adolescentin pot fi ușor pervertite și canalizate conform unor interese politico-economice de tip mafiot, opuse celor ale guvernanților, erodându-le prin diverse happening-uri încrederea, popularitatea, intenția de vot. Iar atunci când vorbim de activism social trebuie să luăm în considerare că e prea înghesuită lumea asta de interese ca să fii cu totul neutru, la mijloc, nepărtinitor!
E foarte ușor să cazi ispitelor unui lucifer vopsit în alb atunci când fugi de îngerii ce par negri de furie/voință divină!
Image: Occupy Revolution
Alonewithothers's Blog 