Inhabitatio Dei
-
Tăcerea îşi are vremea ei şi vorbirea îşi are vremea ei (Eclesiastul 3:7b) Tăcerea este polifonia posibilităților. Cel care tace are la dispoziție toate atributele, reale și imaginare. Dar odată rostit cuvântul, ființa se îngrămădește într-un torent de vulnerabilități. Iată că acum e timpul cuvântului să creeze polifonia relațiilor, aducând astfel șansa mântuirii dar și
-
În toată învălmășeala de prometei care ne oferă luminițele sacre ale propriilor demiurgi, mă întreb dacă nu cumva suntem prinși într-un cânt sibilic de a ne înșela umbrele propriilor angoase cu vitalitatea ideilor, pe care le vrem originale. Oare nu cumva ne justificăm preferințele, ca roade ale tot felul de trăiri emoționale, de trădări ale
-
Ok, am rezolvat-o și pe asta: dacă vrei un strop de dreptate în lumea asta, trebuie mai întâi să rezolvi toate celelalte nedreptăți din lume! Cerința asta maximală nu e valabilă pentru “profesioniștii” justiției sociale (marxiștii pro-gay/feminism/aboriginali/ecologiști, etc.), adăpostiți bine în tranșeele sectare ale propriilor interese, ci doar pentru creștini, cu povara universalității propriului adevăr
-
Cică drumul spre iad e pavat cu intenții bune. Atunci oare cu ce e pavat cel spre paradis? Diavolul ne stă imediat la dispoziție cu răspunsul său șarmant. Nu trebuie să ni-l spună în față ci ni-l sugerează printr-o combinatorică cognitivă măsluită iar apoi ne împinge mai în față să vedem ipocriziile celor ce au altă părere
-
Oare de ce nu există un ghid pentru ”cum poți fi un bun bigot”? Dincolo de imensul succes de piaţă şi discuţiile referitoare la copyright-ul şi originalitatea auctorială a unui astfel de ghid, poate că asta ar fi cu adevărat singura privire în oglindă care ne-ar și ajuta cu ceva! Purismul dualist si bigotismul Istoria
Alonewithothers's Blog 