November 2015

  • High standards need strong sources (Ch. Taylor, Sources of the Self: The Making of The Modern Identity, Cambridge University Press, 1989, p. 516) Indiferent de culoarea filosofică, politică, de afinitățile estetice, preferințele morale, etc, există totuși o virtute care nu dezbină, nu impune, nu cere supunere și nici nu răspunde la toate întrebările ci se

    Read more →

  • Eu sunt un liberal clasic, în sensul celui descris de Isus, Pavel (în primă instanță) și apoi de Montaigne, Locke, Burke, Mill. Afirm inevitabila diversitate dată de invitabila inegalitate cu care ne naștem dar și necesitatea unui set de principii și valori care pot face co-existența noastră suportabilă, cel puțin. Privarea de libertate, totalitarismul în

    Read more →

  • Știu că există perioade în viață când, asemenea lui Ilie sau Moise, trebuie să te duci în pustie și să faci școala cunoașterii de sine și a lui Dumnezeu. După perioada de tăcere și liniște, iată că urmează cea în care te poți avânta în fluxul activităților sociale, poți deschide gura, exprima opinii, judecăți de valoare,

    Read more →

  • Some rise by sin and some by virtue fall (W. Shakespeare, Measure for Measure, Act 2, Scene 1) Noii sfinți gălăgioși De când mă știu am fost sceptic și câteodată chiar mi-a fost frică de sfinții gălăgioși. Nu pentru că simțeam vreo vulnerabilitate în fața torentului lor zelos sau pentru că trebuia să îmi acopăr și mai mult

    Read more →

  • Primul articol din această serie – De ce diavolul e (aproape) întotdeauna simpatic (1. Partenerul) – a fost o succintă introducere în pretenția de parteneriat pe care o are diavolul față de oameni. E timpul acum să începem detalierea metodelor pe care le folosește. Șoapta asurzitoare este una dintre ele. Diavolul a fost întotdeauna un progresist, ciudat de

    Read more →