Sărbătoarea sau ignoranța noastră cea de toate zilele (1)

În recenta confruntare cu Tony Blair, Christopher Hitchens declara:

“Religion … it makes us objects in a cruel experiment whereby we are created sick and commanded to be well”

Auditoriul excitat de nonconformismul sofistului se pregătește acum de sărbătoarea Crăciunului, adică se pregătește să rateze grațios și complet minimul efort de a verifica cuvintele “free-thinker”-ului. Nu e prima dată când instinctul de turmă primeaza rațiunii. Totodată, nu e prima dată când se dovedește că poți fi foarte inteligent și ignorant în aceeași măsură.

Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului e atât de  ușor mitologizată și sufocată prin punerea ei în icoane comerciale încât nu îi mai cunoaștem menirea. Apoi, din această ignoranță se nasc monștrii pe care îi vedem pe ecrane, fardați cu cele mai bune intenții.

Dacă am avut vreodată senzația că suntem

neînțeleși,

slabi,

bolnavi,

înfrânți,

părăsiți,

singuri,

acum e timpul cel mai bun de a ne uita cum Dumnezeu se așează în leagănul umanității, însumând și însușind ceea ce credeam că e al nostru și numai al nostru: pasiune, durere, viață în oase și carne…

Urmează în articolele viitoare să trecem prin câteva pasaje biblice pentru a recupera semnificația Nașterii Domnului, intoxicată în sfera publică de poluarea comercială sau de cea a prozelitismului ateu. Dincolo de vocile noastre egoiste, care îi predică lui Dumnezeu ce “experimente ciudate” face El, scâncetul Pruncului născut în ieslea din Betleem ne invită să stăm la căpătâiul Celui Întrupat, dovada clară că Dumnezeu este cu noi (Immanuel).