Triumful prostiei sau despre “revoluţia bunului simţ”

Exordiu

“S-a stricat ceva în creierul acestui popor!” spunea zilele trecute Neagu Djuvara. Curat murdar! Mare dreptate are “boierul” român, venerabil exponent al poporului pe care-l compătimeşte (deh, ironică circularitate fatalistă)! Alături de el empatizează şi alţi “aristocraţi” ai gândirii, ca de exemplu Emil Constantinescu, Zoe Petre, Mircea Dinescu şi mulţi alţii.

Observând teatrul absurd al pasiunilor politice ale personajelor invocate, mă gândesc la un foarte perfid joc al imaginaţiei:  cred că este şocant fiorul care te cutremură în clipa în care îţi descoperi propriul chip în trăsăturile inferioare, grobiene şi nenorocite ale  oponenţilor, de la care priveşti cu superioritate. Nimic nou sub soare! De altfel, complotul prostiei globalizate asupra valorii şi libertăţii individului a fost deconspirat cu mult timp înaintea noastră. Însă este atât de trist faptul că cei care trebuie să “lumineze” şi să “deştepte” poporul sunt capabili de atât de multă prostire. Poate că nimic nu e mai dureros decât trădarea celor de la care aştepţi ajutor!

“În trecut, omenirea, mai exact Europa medievală, ghidându-se după valorile impuse de cărturarii ei, făcea răul, dar cinstea binele. Dar se poate afirma că Europa modernă, călăuzită de magiştrii ei care-i laudă frumuseţea impulsurilor realiste, face răul şi cinsteşte răul.” (Julien Benda, Trădarea cărturarilor).

O scurtă analiză

În vacarmul înjurăturilor generalizate din societatea românească, exerciţiile de luciditate par a fi condamnate unei ignoranţe maligne. Îmi asum însă riscul unui scurt moment de exigenţă.

Fiind un simplu cetăţean al României, dar unul destul de conştient de sine,  mărturisesc că în preajma alegerilor mă simt învăluit de multe plase amăgitoare pe care le aruncă politicienii prin discursurile lor. Tocmai de aceea, îmi pot lua răgazul unei analize a comportamentului şi discursului politic pentru a vedea dacă acestea se suprapun în configuraţia simbolico-faptică (adevărată sau înşelătoare) a unuia sau altuia dintre personajele politice. Cu alte cuvinte, ademenit de cursa ideilor şi a figurilor fotogenice, îmi pot împlini aşteptarea conturării unui profil uman pe care să-l creditez astfel încât să îi acord, prin vot, încrederea mea?

Să luăm spre analiză, de exemplu, oferta “revoluţiei bunului simţ” propusă de Crin Antonescu şi omuleţii cu “sânge albastru” şi “papioane europene” din politica noastră mioritică.

Aş trece peste discursul incoerent, ilogic, la nimereală, manelistic, nedemn de un fost profesor de umanioare, dar demn de analiză pentru elevii mei la Logică, argumentare şi comunicare (încep să îmi ridic serioase semne de întrebare văzând în jurul meu cât de apreciat a fost tocmai acest discurs “impecabil”, “bine articulat”, “seducător”).

Încerc  să trec peste injuriile la adresa decenţei pe care le provoacă aroganţa şi misoginismul “liberalilor”, misoginism declarat într-o manieră mitocănească cu mai multe ocazii.

M-aş opri doar asupra unei decizii politice în spatele căreia se disimulează un caracter uman:

“preşedintele PNL Crin Antonescu a declarat astăzi că exclude orice colaborare cu Traian Băsescu. El a adăugat că acesta este “răul cel mai mare” pentru România. PNL nu îl va susţine pe candidatul PD-L în turul al doilea al alegerilor” (declaraţie făcută la 23 noiembrie 2009, la o zi după turul I al alegerilor prezidenţiale).

Mă întreb: oare ce “bun simţ” şi probitate morală poate avea un om care vineri (20 noiembrie 2009) îl face “demagog” pe Mircea Geoană, spunându-ne tuturor că “nu va vota Geoană ca să scape de Băsescu”, pentru ca trei zile mai târziu să devină un susţinător declarat al “demagogului”?

Să presupunem însă că domnul Antonescu are dreptul să-şi schimbe poziţia (drept refuzat sistematic domnului Băsescu, acuzat în astfel de cazuri de impardonabilă incoerenţă). Certitudinea domnului Crin Antonescu îmi aduce aminte de paradoxul prostului, formulat de Georges Courteline:

„Numai idioţii n-au nici o îndoială.

− Sunteţi sigur ?

− Absolut sigur.”

Domnul Crin Antonescu face dovada unei prostii glamuroase (sclipitor/glamuros, l-au caracterizat unii!), a unui discurs care dă în diabet auditiv  (încercaţi să surprindeţi conexiunile logice, sintaxa, topica, etc., din discursurile sale ad-hoc, eu m-am chinuit şi nu le-am dat de capăt) şi a unor gesturi politice care îi trădează natura morală şi caracterială atât de gonflabilă. Domnul Antonescu a devenit în ultimele trei luni un produs media,  vandabil pentru amatorii de noutate şi deziluzii gratuite (vorba lui Putin când l-a caracterizat pe Obama proaspăt ales: “marile deziluzii vin din marile iluzii”!). Domnul Antonescu este un răsfăţat personaj politic dandy, care a fermecat o parte a “intelighenţei” româneşti în aceste alegeri prezidenţiale, răsfăţat cu calităţi de care nu dă dovadă (am fost foarte surprins văzându-l pe “crudul”, “glaciarul” şi “temutul” CTP dând dovadă de o nemaîntâlnită  căldură paternă faţă de acest  copil al ignoranţei senile).

De altfel, pentru a pricepe câteva dintre mecanismele cu care prostia perverteşte inteligenţa, parazitând-o, camuflându-se în umbra aerului său doct, pretenţios, superior, vă recomand Triumful prostiei (mic tratat despre prostia inteligenţei), scrisă de Belinda Cannone, profesoară de literatură comparată la Caen (Franţa). Un citat din această carte poate fi ilustrativ şi suficient de suculent pentru a onora invitaţia la lectură:

Gulliver vorbeşte de «prostie a inteligenţei» […]. De ce «a inteligenţei»? Nu e o contradicţie? Ba da, bineînţeles. Ce vrea el să spună? Vrea să spună că, dacă prostia ar fi mereu identică cu ea însăşi, am sfârşi prin a o repera şi am şti cu siguranţă s-o evităm. Dar prostia, ca şi omenirea, e inventivă. E inventivă în aceeaşi măsură ca inteligenţa şi creativitatea. Să fie ea… inteligentă? Nu tocmai, asta-i o reducţie. Dar să spunem că ea se înnoieşte agăţîndu-se de propunerile inteligenţei şi opunîndu-le noi baraje. […] Aici e pericolul: prostia s-a înnoit, a adoptat idei care erau inteligente, adică vii, cu câteva generaţii în urmă şi care sunt pur conformism de peste cincizeci de ani. (mai aveţi câteva citate spumoase AICI).

Mă îndoiesc de faptul că infuzia zilnică de politică îl face pe românul de rând mai cultivat în politică (definită ca arta compromisului pentru binele public). Dar am ajuns să mă îndoiesc şi de capacităţile de raţionare decentă, măcar minimală, ale celor “mai citiţi”. În ultimă instanţă,  alegerile din noiembrie 2009 mi-au dovedit faptul că politicianul poate prosti electoratul fără nici un fel de discriminare – pe omul simplu în aceeaşi măsură ca şi pe intelectual. Şi totuşi, întrebarea mea este: de ce intelectualii sunt/devin suspicios de uşor de fraierit? Cred că răspunsuri plauzibile pot fi insuportabila uşurătate a fiinţei şi oboseala cronică a unei exigenţe fisurate de orgolii.

Pentru a porni o “revoluţie a bunului simţ” trebuie să împlineşti o condiţie minimală: să dai dovadă de bun simţ astfel încât ea să fie “contaminabilă”. Altfel, devii un jalnic actor în jocul ipocriziilor!

Exigenţa integrităţii îmi cere, în cazul “revoluţiei bunului simţ”, un simplu test. Discursul furibund al liberalilor este  axat pe câteva dintre următoarele acuzaţii aduse lui Traian Băsescu:

1. are porniri despotice, fiind un adevărat dictator care periclitează frageda democraţie românească.

2. este un comunist

3. este o sursă permanentă de scandaluri.

Să le luăm pe rând:

1. Traian Băsescu este un dictator.

Mă întreb însă:

a) un dictator ar permite libertatea presei astfel încât un procent majoritar din presa scrisă şi audio-vizuală să îl înjure sistematic, aşa cum se întâmplă de când Traian Băsescu este preşedinte? Gândiţi-vă la partenerul liberalilor, Adrian Năstase: ce presă “liberă” aveam în timpul democraţiei sociale din 2000-2004!

b) un dictator poate fi suspendat din funcţia sa, fie şi numai pentru 30 de zile? (ironia face ca Traian Băsescu să fi fost suspendat pe motiv că a încălcat Constituţia, suspendare iniţiată de Ion Iliescu, cel care a încălcat grosolan Constituţia – a fost de trei ori preşedinte într-o ţară unde funcţia supremă poate fi deţinută maxim de două ori de aceeaşi persoană)

c) un dictator chiar nu poate dărâma timp de 4 ani un guvern ostil şi nu poate să pună guvernul pe care îl doreşte?

Logica simplă şi bunul simţ îmi spun că acuzaţia adusă este lipsită tocmai de “bun simţ”!

2. Traian Băsescu este un comunist.

El însuşi a recunoscut că a fost membru al PCR-ului, cu o mică completare: nu mai este comunist, aşa cum au rămas, în structura lor intimă, mulţi liberali şi “parteneri” social democraţi ai liberalilor, cei care se proclamă reprezentanţii adevăratei “drepte” în România.

Bunul simţ îmi recomandă o scurtă privire în curtea celor ce au acestă exigenţă. Dacă Mona Muscă a fost exclusă din PNL pentru că i s-au descoperit nişte note informative în arhiva Securităţii, bunul simţ ar fi trebuit să rămână constant şi să fie aplicat şi în cazul domnilor Mircea Ionescu Quintus, Constantin Bălăceanu Stolnici, patroni spirituali şi morali ai liberalilor cu papion european (din câte se aude, nici domnul Radu Câmpeanu nu ar fi prea străin de notele informative date Securităţii). Deci, cum rămâne cu revoluţia bunului simţ? Sunt liberalii mai “catolici ca Papa”, împlinind perfect dictonul comunist “unii sunt mai egali decât alţii”? Aşa s-ar părea! Recunosc, în cazul liberalilor, emfaza nu-i costă nici măcar cât un moment de introspecţie.

3. Traian Băsescu este o sursă permanentă de scandaluri.

Păi şi eu dacă aş fi fost în locul Monicăi Macovei, invitat în biroul domnului prim ministru Tăriceanu, rugat de acesta să intervin în dosarul “prietenului” Dinu Patriciu, prezent în biroul cu pricina, aş fi făcut scandal. Şi încă unul mare pentru că te oripilează astfel de insulte aduse valorilor liberalismului de chiar cei care ar trebui să le păzească.  Liberalii au fost atât de obişnuiţi cu “liniştita” hoţie psd-istă încât şi-au dat repede seama că nu au nevoie de “garantul respectării legilor” în România, care este preşedintele ţării, pentru a fura şi ei în linişte. Încerc să mă gândesc la un singur scandal care să fi fost iniţiat de preşedinte din interes îngust de partid sau orgoliu bolnav, aşa cum am văzut la domnul Tăriceanu & Co.

Când mă mai gândesc şi la avatarele parvenismului şi lichelismului politic la care au ajuns cei din gaşca liberală în ultimii ani (figuraţiile tupeiste, penale şi aburinde ale lui Ludovic Orban, junimismele moldave caraghioase ale lui Adomniţei, gafele lui Cioroianu, catalboşii lui  Remeş, mutilarea comunistă a legilor electorale pentru salvarea ipocrită de la examenul electoral – vezi articolul lui Cristian Pătrăşconiu: Loserii – purtătorii de imagine şi de discurs ai PNL), atunci plâng soarta partidului de care mă simţeam legat şi pe care l-am votat de atâtea ori. Dezamăgirea este mult mai amară atunci când ea este produsă de cei pe care îi creditezi şi susţii necondiţionat!

Din păcate, un partid care are filosofia politică axată pe valoarea libertăţii, a creativităţii, a plus-valorii, a ajuns să aibă obsesii bolnăvicioase, comandate şi sincronizate potrivit instinctului de turmă (am ajuns să aud că în PNL se iau decizii prin unanimitate!). Ciudat: să fii unit de ura patologică faţă de un om! Astfel de politicieni liberali, care ar trebui să fie vectori ai dezvoltării, ai progresului în societate, au ajuns să se justifice prin teologia/filosofia/politica justificării negative (vezi justificările fariseilor în faţa orbului vindecat – Ioan 9): noi suntem mai buni doar pentru că altul /alţii sunt mai răi!

Din păcate, emfatica “revoluţie a bunului simţ” a fost înnăbuşită din faşă de o moralitate ipocrită şi găunoasă a celor care au iniţiat-o şi s-a dizolvat în marea de interese private cu etichete sociale ale  neocomunismului capitalist al baronilor PSD. Păcat de iluziile şi efortul atâtor tineri de a crede duminică, 22 noiembrie 2009, într-o himeră frumoasă şi mai fotogenică (dar totuşi himeră)! Asta păţeşti dacă îţi vinzi încrederea şi depozitul de vise unui perfid actor care se joacă cu modelele morale -precum Tudor Chirilă –  doar, doar va stoarce un vot în plus!

Traian Băsescu are probleme de caracter (ca oricare dintre noi) dar a dat dovadă de un lucru pe care nu l-am văzut la nici un conducător din “politichia” românească: a mărturisit de câteva ori că a greşit! Imensă resursă pentru a te îndrepta după ce ai “păcătuit”! Spuneţi-mi, care dintre aroganţii de la PNL sau PSD şi-a făcut public, vreodată, mea culpa? Cât de slabi suntem când ne ascundem slăbiciunile şi greşelile!  Cât de tare poate deveni un om care îşi asumă şi recunoaşte vulnerabilităţile! Cred că acest act al sincerităţii, al pocăinţei, este primordial pentru a împlini exigenţa bunului simţ şi apoi pentru a recomanda altora “revoluţia bunului simţ”.

Ironică sau chiar cinică situaţie: Traian Băsescu, un om care a început reformarea statului, este împiedicat în modernizarea lui tocmai de către  liberalii care ar trebui să susţină un astfel de demers!

Presimt că la 20 de ani după Revoluţie, în timp ce alte ţări vor avea o economie mai sănătoasă, mai multă prosperitate, universităţi în primele 500 din lume, asistenţă medicală mai bună, o societate mai normală şi degajată de mizeria corupţiei, presimt că în decembrie 2009, în România, se va închide cercul blestemului prin salutul tovărăşesc dintre Ion Iliescu şi Radu Câmpeanu, bucuroşi că s-a instalat peste ţară mult dorita linişte … la furat!

Presimt că păpuşa gonflabilă cu ruj pe buze, Mircea Geoană, va împlini toate poftele “bărbaţilor” politici Hrebenciuc şi Vanghelie.

Presimt că liberalii vor mai strica un brand, nu al lor (pe care l-au făcut deja varză), ci acela al neamţului corect, harnic şi cinstit.

Presimt că în căutare de mult “bun simţ”, care dă bine doar în discursuri pasionante la televizor, vom avea parte doar de triumful prostiei, a unei prostii la care chiar şi mare parte din inteligenţa românească nu poate decât să-i cedeze, devenind o prostituată cu diplomă.

Presimt că ne vom învârti în aceeaşi mocirlă, cu aceleaşi spitale cenuşii, şcoli, elevi şi profesori primitivi şi sărmani, aceleaşi universităţi bazate pe cerinţele plagiatului şi  a nepotismului.

Presimt că în România nu vom mai avea scandal, nu vom mai avea comunism, nu vom mai avea dictatură pentru că le vom exporta atunci când vom fugi din ţara asta!

Şi totuşi, atâta timp cât putem decide, vrem neapărat să mai irosim 20 de ani de istorie mincinoasă, votând  comunişti cu “faţa umană” ca Mircea Geoană?

Colofon

1. Temă de reflecţie: cum a funcţionat spirala tăcerii în preajma acestor alegeri?

“Tăcerea şi exprimarea propriilor convingeri hotărăsc climatul opiniilor … Teama de izolare pare a fi forţa care pune în mişcare procesul spiralei tăcerii. A merge după turmă este postura cea mai fericită, dar, dacă nu reuşeşti pentru că nu împărtăşeşti sub nici o formă convingerile unanime, mai ai, totuşi, o a doua opţiune, aceea de a păstra tăcerea (Elisabeth Noelle-Noemann, Spirala tăcerii. Opinia publicăînvelişul nostru social, Ed. Comunicare.ro, 2004, p. 27).

2. Şi totuşi, cine îmi spune şi mie unde, cu cine şi când începe adevărata revoluţie a bunului simţ? Nu ştiu de ce, dar parcă simt nevoia de a-mi mărturisi premoniţia,  citându-l pe Emil Cioran: noi, românii, “avem o uimitoare vocaţie a eşecului” (vezi şi articolul lui M. Cărtărescu: Vocaţia eşecului).

3. S-ar părea că avem deja nişte miniştri pentru noul guvern…

  24 comments for “Triumful prostiei sau despre “revoluţia bunului simţ”

  1. November 26, 2009 at 10:45 pm

    draga Marius,

    bine ai venit pe blogul meu.
    Am citit comentariul tau,

    te-as ruga, daca poti sa comentezi, imaginile “socante” cu Traian Basescu,

    asa cum iti spuneam si pe blogul meu, nu pot fi prea obiectiv,
    emotiile sint prea puternice, avind in vedere ca am un fiu de 12 ani si ma pot identifica cu parintii acelui baiat.. in cazul in care ii are.

    cu respect
    mc

  2. Marius Corduneanu
    November 26, 2009 at 11:43 pm

    În epoca meta-realităţii mediatice, devenim simpli cobai cotizanţi. Pentru a privi puţin mai degajat întregul context, te sfătuiesc să (re) vizionezi Wag the Dog (1997). Bomba emoţională se pare că are efect. Dar are şi manipularea dulceaţa ei 🙂
    Cel ce denigrează demnitatea unui om ar trebui să fie tras la răspundere! Mă tem că mai degrabă vom savura circul! Cineva profită însă de vulnerabilităţile umane! Mojicia mediatică depăşeşte/bate viaţa!

  3. Denis Draghici
    November 27, 2009 at 10:16 am

    Au trecut 5 ani de zile “tigancilor imputite” si “gaozarilor”, de cand intr-o “revolutie” a constiintei multi dintre noi am decis sa votam pentru un presedinte diferit ca trasaturi politice fata de cei care se prezentasera timp de 15 ani. Din pacate am votat doar un presedinte nu si un OM. Romanii sunt un popor de cetateni din pacate putini dintre acestia sunt si oameni…

    • Marius Corduneanu
      November 27, 2009 at 10:09 pm

      Unii îşi suplinesc deficitul de caracter şi moralitate printr-o ideatică şi discurs impecabile, alţii completează soliditatea ideilor cu gesturi spontane, naturale, dar problematice pentru un PR instituţional. Fiecare are dreptul de a alege între cele două oferte.

  4. Jeremy Necredinciosu
    November 27, 2009 at 2:03 pm

    Traian Basescu nu este un om perfect, ba dimpotriva, este tarat de o multime de neajunsuri, nu numai fizice (moneda batuta cu nesimtire de propagandistii “bunului simt”) dar si morale. Este un tip coleric, de o impulsivitate in fapte si declaratii adesea condamnabila si “degraba coboratoare de voturi”. Omul are, indiscutabil, multe probleme, dar si un mare atu: e, intrucatva cinstit, in primul rand cu el insusi si in acest sens se impotriveste visceral smecherilor si vampirilor financiari ce se incapataneaza la randul lor sa suga sangele moral si economic al unei tari parca blestemate. Daca e sa piarda Basescu (foarte probabil, avand in vedere aceasta a doua alianta contra naturii si vehementa cu care te ataca haita pesedisto-penelista de indraznesti sa iti exprimi alta optiune politica!) finalul a fost previzionat corect de Dvs. – o tavalire in mocirla a ultimelor preconceptii (vezi modelul neamtului corect). Romania a intrat deja intr-o degringolada totala din toate punctele de vedere dar nu are inca sanse de redresare pentru ca nu a atins inca “rock bottom”. Trebuie sa ne cufundam total in marasm pentru a avea sansa unui “catharsis” national. Pentru asta cred ca singura solutie este un guvern rosu ! Ironic, nu?! Mai bine prin mai rau! Suna a lozinca electorala!

    • Marius Corduneanu
      November 27, 2009 at 3:02 pm

      Din păcate, ai dreptate în unele aspecte – Băsescu e imperfect. Dar nu cred că e atât de impulsiv aşa cum e prezentat de make-up artiştii media! Reacţia lui a fost foarte calmă ieri, când se afla în “bârlogul duşmanului”, după ce i s-au pus în faţă imaginile alea mizerabile. Ba mai mult, după emisiune, în drumul spre ieşire a fost foarte amabil răspunzând insistenţelor supărătoare şi ispititoare ale lui Cosmin Prelipceanu.
      Cum ar fi reacţionat Mircea Geoană dacă ar fi fost el în situaţia în care a fost Traian Băsescu aseară?
      În faţa unei precupeţe dintr-o piaţă suceveană, iată cum a reacţionat “diplomatul”:”nemernicii dracului!”

      Am însă părerea de rău să văd, asemenea profeţiilor biblice, că profeţiile se împlinesc nu pentru Dumnezeu sau cei ce le pronunţă vor răul, ci pentru că “propovăduirea” profeţilor este luată în derizoriu de către poporul care “are ochi şi nu vede, are urechi şi nu vrea să audă”! S-ar părea că vom ajunge la acel “rock bottom” de care spui, însă mă îndoiesc de împlinirea şansei acelui “catharsis” naţional. În 1989 am avut şansa catharsisului şi……???? Aici, cred că eşti mai optimist decât mine şi nu pot decât să te invidiez!

  5. Alin C.
    November 27, 2009 at 2:41 pm

    O intrebare (de logica si argumentare..): din cate tin minte Antonescu a zis ceva de genul – “am votat cu Iliescu ca sa scap de Vadim, am votat cu Basescu ca sa scap de Nastase, nu vreau sa votez acum cu Geoana ca sa scap de Basescu” In contextul asta mi se pare ca-si exprima clar optiunile: il vreau pe Iliescu nu pe Vadim, pe Basescu mai bine decat pe Nastase, si.. pe Geoana mai degraba decat pe Basescu. Enumerarea “primul numit mai degraba decat al doilea” isi continua valenta si la al treilea caz. Acesta primind insa si alte valente in plus (eu mai degraba decat ei). Nu e nimic politic in afirmatia mea (ca doar il sustin pe Basescu) ci arunc privirea din prisma logicii.

    • Marius Corduneanu
      November 27, 2009 at 10:33 pm

      Până acum alegerea era dintre două rele, până când Antonescu s-a prezentat ca opţiunea a treia, cea bună, nu cea ca fiind “mai puţin rea”, cum era până acum. Implicit însă, după logica lui C. Antonescu, el se aşează în acelaşi tipar al alegerii “răului cel mai mic”, aşa cum ai remarcat. Sper că am înţeles bine problema ta 🙂

  6. ana
    November 27, 2009 at 4:01 pm

    dintre cei doi candidati nu merita nici unul votat. amandoi sunt fosti colaboratori ai securitatii cu functii importante in vechiul regim. libertatea presei in romania nu exista, nu exista nici un fel de dezbatere in societatea romaneasca, numai manipulare. pana la urma presa isi face bine treaba, basescu va fi presedinte, doar de aia este atacat in permanenta in unele tv. pentru a-i plange de mila si a-l vota. oameni de afaceri dubiosi exista in toate partidele, ce diferenta este intre hrebengiuc si frank timis (membru pdl)?
    http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Politica/143209/Presa-germana-Geoana-si-Basescu-exemple-ale-supravieturii-dictaturii-comuniste.html
    cred ca cel mai bine ramanem acasa in ziua alegerilor. nu avem pe cine alege.

    • Marius Corduneanu
      November 27, 2009 at 10:49 pm

      Dacă amânarea este hoţul timpului, atunci cred că indecizia/dezgustul cronic duce la aplatizarea responsabilităţii. Atunci, discernământul şi indignarea îşi pierd sensul şi aşa ne păstrăm prizioneri în circularitate. Tocmai aici trebuie ruptă circularitatea – mă gândesc la o replică a unuia dintre nebunii care vor să evadeze din ospiciu: “şi totuşi, de ce să evadăm?” (Zbor deasupra unui cuib de cuci) …
      Dacă nu hotărâm noi pentru noi, ajung alţii să hotărască pentru noi! Atunci însă, indignarea noastră viitoare va fi gratuită!

  7. ioan
    November 27, 2009 at 4:58 pm

    Aseara la B1 a venit un martor care era la 2 m de baiat distingandu-se pefect in filmulet {ochelari mustata pardisiu in stanga}refuzat de tv Realitatea care sutine cu martori ca “BASESCU NU A LOVIT CU MANA]
    A fost un fals grosolan o facatura sustinauta de un specialist venit la B1 si sustinut cu demonstratii si lumini ca a fost un montaj lucrat in laborator .Cat ar fi de impulsiv Basescu avea atata diplonatie su nu loveasca in fata tribunii.
    F ugiti de MONSTRUOASA COALITIE .
    Daca Iliescu seful lui l-a facut PROSTANAC pe Geoana eu nu mai zic nimic.
    Daca si tatal meu era general de securitate si eu eram ambasador .asa saunt ambasadorul lui Hristos.

  8. octi
    November 27, 2009 at 6:21 pm

    Excelent articol.
    Cred ca romanul visator ar vrea sa aleaga un Ronald Reagan combinat with Winston Churchill, Alexandru Macedon, Lincoln, Washington, si daca se poate un pic de Isus Christos.
    Insa va rebui sa astepte un pic pina se naste un astfel de personaj. Intre timp il avem in colimator pe profesorasul de istorie Antonescu care o sa fie un bun organizator, leader nemaipomenit, intelectual rafinat, o sa ridice Romania pe noi culmi de progres si civilizatie fiindca asa zice el si noi il ceredem ca prea o zice cu foc.
    Si nu il alegem pe Basescu pentru ca a zis ceva ce probabil mai toti romanii zic in particular atunci cind se refera la tigani, unguri evrei negri,etc, si un alt motiv este ca lui Crinisor nu ii plasce de el.
    Dar ce vorbesc eu care traiesc intr-o tara care l-a ales pe marele conducator B. Hussein Obama.
    Cred ca se apropie sfirsitul lumii.

    • Marius Corduneanu
      November 27, 2009 at 11:19 pm

      hm, frumoasă descriere a unui conducător pe care, chiar dacă l-am avea, tot nu l-am aprecia. 😦

  9. Daniel Branzai
    November 27, 2009 at 9:33 pm

    Regret ca nu am nici varsta ta, nici aparatul de gandire cu care este inzestrata fiinta ta. Mi-au placut foarte multe din cele citite.
    O singura observatie: Traim intr-o lume condamnabila si condamnata. Fiecare confirmare din partea observatorilor obiectivi nu face decat sa intareasca aceasta realitate. Dumnezeu este justificat de toti „fiii intelepciunii“.
    Mi-e greu sa gasesc o anumita epoca istorica in care sa nu se potriveasca aceasta critica onesta facuta de tine societatii din timpul si vatra noastra.
    Stiind aceasta, oare care ar fi o investitie mai buna a inteligentei noastre? Ce-au facut pozitiv mintile crestine folosite de Dumnezeu de-a lungul veacurilor? Ce facem noi, primavaratecii, pe acest morman de frunze moarte destinate incendierii dinainte de recolta vitoare?

    • Marius Corduneanu
      November 27, 2009 at 11:01 pm

      Mulţumesc pentru aprecierile Dvs.
      Ştiu că orice gratuitate îşi are un preţ, dar sper însă ca analiza mea din articolele de până acum (nu doar cele de analiză politică) să fie constructivă. Sper ca dincolo de perdeaua de imprecaţii să se poată observa zbaterile unor gânduri ale Împărăţiei care nu se clatină.

  10. ana
    November 27, 2009 at 9:45 pm

    @octi, Obama nu are nimic din Winston Churchill, Alexandru Macedon, Lincoln, Washington si Isus Christos?

  11. Octi
    November 27, 2009 at 11:15 pm

    @ana erata :”Marele conducator B Hussein Obama” a se citi
    “Cel mai iubit fiu al poporului American, Marele Conducator B Hussein Obama Peace Be Upon Him (sarcasmul trebuie citit printre rinduri)
    Ne rugam zilnic pentru BHO Psalmul 109:8

  12. Mihai-Sorin
    November 28, 2009 at 10:52 am

    Dominoul decaderii…sau Domnia decadentei.

    Bunul si prea rarul simt (al adevarului) obliga la analiza, la meditatie la evaluarea lumii in care traim.
    Daca lovirea acelui copil e adevarata e grav, daca e contrafacuta e la fel de grav. Raportat la acest act (i)real se disting doua categorii: cei ce sustin autenticitatea actului si oponentii.
    E posibil insa ca atat cei care sustin teza lovirii cat si oponentii lor sa greseasca si sa ajungem astfel cumva pe sensibilul/misteriosul domeniu al antinomiei.
    E posibil deasemenea ca nici una dintre cele doua tabere sa nu aiba prisma optica potrivita pentru descompunerea elementelor constituente ale adevarurilor din spatele imaginilor.
    Segmentand actiunile prezentate in filmare observam ca exista trei persoane si categorii de actiuni in prim plan:
    1. un barbat care pare sa dea mana sau sa primeasca ceva de la presedinte,
    2. o femeie care il implora disperata inmanandu-i un memoriu,
    3. un copil care dupa cum se observa se alege cu o lovitura in plina figura.
    Primul caz mentionat nu pare a fi relevant (barbatul), ultimul (cel ce-l implica pe copil) poate fi pus sub semnul indoielii autenticitatii de aceea are o insemnatate diminuata insa femeia, situatia ei, disperarea acesteia, strigatele dansei, memoriul acesteia toate SUNT REALE si dau de fapt cheia intelegerii teribilelor adevaruri ce reies direct sau indirect din clip.
    Clipul este un flash al unui domino social-politic-economic in derulare. Ideea de domino este probabil cea mai potrivita intrucat verbul ce defineste esenta functionarii lui este caderea. Si nu doar atat, ci caderea provocata, determinata de un impuls initial.
    Caderea (dominoul) caracterizeaza societatea romaneasca de ani buni de zile si se manifesta in toate, dar absolut in toate, domeniile vietii.
    Mai putin placut pentru unele urechi si intradevar surprinzator este faptul ca impulsul decadent a plecat exact de la ceea ce ar fi trebuit sa fie ultima piesa a dominoului, ultima frontiera, ultima reduta, un fel de Massada eveiasca si anume Biserica ( traditionala, protestanta , neoprotestanta ).
    Caderea in pacat a multora din liderii Bisericii, in special pacatul imbogatirii – Scriptura afirma: “iubirea de bani e radacina tuturor relelor” 1 Timotei 6:10, pacatul afirmarii de sine ( ca opus al cerintei lepadarii de sine, Marcu 8:34 ), pacatul neglijentei spirituale, al hotiei prin evaziune fiscala, etc.. a antrenat dupa sine slabirea spiritului combativ pentru apararea adevarului prin rugaciune, diluarea principiilor morale ale membrilor bisericii, acest fapt coroborat cu inmultirea pricinilor de pacatuire ( usurinta apelarii la avort, usurinta divortului, pornografie etc regasite tot mai mult si in biserica) a condus la implinirea la nivele scazute a poruncii Scripturale : ” faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru conducatori şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinste ” 1 Timotei cap 2:1-2 si evident prin aceasta la permiterea inmultirii raului, a coruptiei la nivelul politicienilor, apoi a diverselor categorii sociale confruntandu-ne azi cu un rau metastazic in societate si nu departe de consecintele magdeburgiene ale acestuia.
    Cine doreste sa revoteze (prima data am fost pacaliti multi, nu?) cu actualul presedinte trebuie sa stie ca voteaza cu:
    – acela care a adus ultrablestemul intrarii Romaniei in Monstruoasa Uniune Masonica (U.E) consecintele acestui fapt se vor putea vedea in timp si vor fi raportate direct la adevarurile din Apoc cap 13, 14.
    – acela care a adus vina de sange peste poporul roman prin faptul ca l-a implicat in razboaie care nu ne privesc in Irak si Afganistan, ca dovada a servitutii fata de acea tara cu oameni atat de inculti incat multi dintre ei (etnici) nu stiu pe ce coasta estica sau vestica se afla oceanul Pacific respectiv Atlantic si al carei presedinte a primit premiul Nobel pentru pace (o dovada a culmii de perversiune morala la nivel mondial in special occidental).
    – acela care este autorul moral militarilor romani ucisi nu pentru apararea tarii ci pentru impunerea “disciplinei Unite” la nivel mondial dar si al oamenilor ucisi de militarii romani teatrele de operatiuni .
    – acela care sustine homoscarbosii prin faptul ca a impus scoaterea art.200 din vechiul cod penal
    – acela care a adus tara din raul in care o luase in primire in mai rau.
    – acela care a condamnat familii la destramare prin migrarea fortei de munca romanesti pe alte meleaguri din pricina administrarii paguboase a tarii
    – acela care dupa un mandat deplorabil are inca indrazneala sa nu-si recunoasca incompetenta (demonstrabila prin starea actuala a societatii romanesti) si sa pretinda fara rusine si frica de Dumnezeu inca odata votul de incredere al romanilor.
    – acela care a indatorat tara sustinand acordurile cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International ( actualmente datoria Romaniei ajunge la circa 120-140 miliarde euro din care o parte acumulate in mandatul sau ).

    In concluzie, politicienii sunt victimele neseriozitaii multora din preotii si pastorii care se fac vinovati de neglijenta spirituala si nu i-au sustinut in rugaciuni sfinte
    iar poporul e victima politicienilor care se fac vinovati de gestionare paguboasa si/sau frauduloasa a resurselor tarii.

    Iar cel mai grav si cel mai grav este ca inca nu avem un candidat care sa-l iubeasca pe Dumnezeu, Romania, romanii, adevarul, cinstea, rugaciunea, pacea.
    De fapt, acum nu avem de ales decat intre o Clostridium botulinum si o mixtura de arsenit si acetat de cupru adica doua otravuri si nu oricare ci unele dintre cele mai puternice.
    Exista totusi un principiu: cel caruia a fost odata la putere si a demonstrat ce (nu)poate nu mai trebuie sa i se dea a doua sansa.

  13. batrinul
    December 2, 2009 at 5:47 pm

    “Impecabila” optiune politica pentru un crestin evanghelic,dar mai ales interesant loc de a desfasura o campanie electorala.

    Va felicit oricum in general pentru blog si ma rog Domnului ca El sa va dea intelepciune sa postati lucruri utile si necesare intii sufletului,si care sa ne dea siguranta cetateniei in Tara de Sus,in Imparatia lui Dumnezeu.

    Personal,e prima data cind nu imi doresc un personaj politic, in spta pe dl.Basescu.Cind vezi ca acolitii sai(PD-L) nu dau ajutorul social unor amariti pentru ca sint “pocaiti”si eventual “tigani gaozari”(fie-mi iertat)nu voi putea niciodata sa sustin un sustinut al acestora!Si cazuri sint multe,dar nu e cazul sa detaliez.

    Va doresc spor in toate si Domnul sa va binecuvinteze!

    • Marius Corduneanu
      December 2, 2009 at 7:01 pm

      Mulţumesc pentru felicitări şi susţinere în căutarea înţelepciunii.
      Permiteţi-mi să menţionez însă şi următoarele aspecte:

      1. pe blogul personal îmi pot permite expresia şi argumentarea unei opţiuni politice. Rog a nu se confunda acestea cu campania electorală care are o altă configuraţie (motivaţie, scop, resurse, etc.)! Menţionez că nu sunt membru al niciunui partid şi nu am niciun fel de “angajament” sau “interes pecuniar” sau de alt fel, aşa cum uşor se poate insinua foarte uşor!
      Consider că mă pot bucura de “privilegiile” democraţiei şi doresc ca fiecare să dispună de această libertate de expresie a propriilor convingeri. Nu cred că trebuie condamnate dezbaterea şi problematizarea, atâta timp cât păstrează limitele decenţei şi ale respectului reciproc. Ar fi fost cu adevărat problematică dezbaterea politică în cadrul unor adunări cu scop spiritual – în biserică. Sunt de acord, nu trebuie să cădem în activismul militant/partizan al evanghelicilor republicani din era Bush Jr., dar consider că şi pasivitatea are primejdiile sale, fiind responsabili în faţa lui Dumnezeu atât de deciziile cât şi de indeciziile noastre.

      2. Pentru un creştin, orice opţiune politică trebuie considerată relativă, dar pornind dintr-o convingere! Mă îndoiesc că Duhul Sfânt poate fi agent electoral, dar nu cred că Dumnezeu îmi refuză dreptul de a judeca cu propriile capacităţi – raţionale, emotiv-afective. Dimpotrivă!
      Tot ceea ce am scris până acum exprimă convingerile mele şi sunt deschis unor critici punctuale şi argumentate pe ceea ce am scris.

      3. Cred că un creştin trebuie să pună accent, mai mult ca oricine altcineva, nu pe formă ci pe fond. Nu cred în mesianism în politică (opţiune periculoasă, idolatră), dar cred că (aşa cum am mai afirmat mai sus, într-un alt răspuns):

      “unii îşi suplinesc deficitul de caracter şi moralitate printr-o ideatică şi discurs impecabile, (iar) alţii completează soliditatea ideilor cu gesturi spontane, naturale, dar problematice pentru un PR instituţional. Fiecare are dreptul de a alege între cele două oferte.”

      Aşa că dacă ar fi să aleg dintre un om care îmi împlineşte aşteptările “puriste”, de moralitate discursivă impecabilă dar de caracter şi de acţiune politică retrograde (un ipocrit perfect) şi unul “indisciplinat”, “rău de gură”, etc., dar care vrea şi a demonstrat că vrea să modernizeze statul român şi să instaureze nişte principii democratice, eu, cel puţin, îl voi alege pe al doilea. În această alegere mă ghidez după principiul “acta, non vorba!”, principiu care are rezonanţe biblice puternice, cred 🙂

      4. Cât priveşte relaţia creştinului cu statul eu merg pe următorul principiu liberal: cer statului nu atât să îmi ofere privilegii cât să îmi respecte drepturile! E adevărat, fiecare avem în spate câte o istorie, de cele mai multe ori nefericită, cu privire la respectarea drepturilor noastre de către stat. Dar acestea sunt aspecte care nu ţin de competenţa mea, dar pentru care ne putem ruga împreună ca Domnul să se îndure şi să ne dea conducători cu frică de Dumnezeu şi respect faţă de oameni!

  14. alex
    December 5, 2009 at 10:24 am

    geoana, nu te-a ars biblia la mana cand ai jurat ca nu ti-au cerut avantaje oamenii corupti din spatele tau? vei plati, ca dumnezeu nu-ti va ierta juramantul stramb. daca vei iesi presedinte, chiar daca vei infiinta din nou securitatea comunista a lui iliescu, tot va afla poporul roman afacerile murdare care le faci cu vantu, patriciu, voiculascu hrebenciuc si alti corupti din psd si asa-zisul pnl, care nu este altceva decat tot un psd mascat format de iliescu sa arunce praf in ochii romanilor ca, vezi doamne, avem un partid istoric numit pnl. in acest partid, in afara de cateva persoane demne de respect (cum ar fi d-l topescu cu care am avut onoarea sa vb personal de-a lungul anilor si care a ramas cel mai mare idol al meu ca om integru) si alte cateva persoane, toti ceilalti sunt comunisti deghizati care au trait bine mersi sub ceausescu si nu au suferit ca majoritatea romanilor. rusine sa-ti fie geoana, cum spunea demagogul de crin antonescu, care dupa aceea s-a aliat cu tine.

  15. alex
    December 5, 2009 at 10:43 am

    am vazut si juramantul lui basescu, dar acesta a jurat foarte clar cu mana pe biblie, spunand ca nu a lovit nici in plex nici in fata cu pumnul pe acest copil cum se arata in caseta trucata de patriciu. am vazut experti in arte martiale care au spus sus si tare ca este trucata caseta, si, asta imediat ce s-a aratat. geoana si persoanele dubioase care il sustin, incearca sa ajunga presedinte prin minciuna si santaj, numai sa puna din nou mana pe putere comunistii care ne-au terorizat intreaga viata. a-ti aratat aceasta caseta de peste 1400 de ori, metoda tipic comunista de a impuia capul romanilor, de parca romanii nu ar avea altceva mai bun de facut decat sa priveasca la niste trucaje.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: