Vremuri trecura cand elevii puteau citi un manual, explicat eventual de un profesor talentat si avizat in domeniu, pentru a intelege, cu o minima certitudine, o mica parte a realitatii. Deh, optimism iluminist/pozitivist!

S-ar parea ca acum traim o parodie a realitatii, una in care elevii si profesorii se iau la tranta unii cu altii si cu o realitate cameleonica, mereu inselatoare, mutanta, care are hatarul de a ironiza excesul de siguranta al celor ce reclama domesticirea ei. Excesul de cunoastere (ori aparenta accesului instant la ea) ne face pe toti prizonieri ai unor tipare cognitive depasite, osificate. E greu sa fii la curent cu o combinatorica a ideilor, motivatiilor, intereselor in perpetua miscare!

In inflatia schemelor ideatice si a categoriilor (ca idoli ai mintii, cum bine comenta un Parinte al bisericii pe nenea Aristotel), permutarea acestora in creuzetul naturii umane pervertite a dat nastere realitatii pastisa: alterare si juxtapunere ale unui almalgam de idei care mereu se razvratesc impotriva domesticirii lor in piese de muzeu, clar delimitate, etichetate, explicate si consumate ca surogat al realitatii istorice.

Iete ca acuma ciorba idelor cu etichete chic, fierte bine la temperatura orgolilor umane, potentate de multiplicarea si redimensionarea lor cu ajutorul technologiei, ne pune in fata meniul zilei: ipocriti ce isi imping unul altuia barna din fata ochilor.  Tectonica conflictelor politice din lumea democrata are tot zgomotul puternic al disonantei spectaculare in timp ce incep sa impartaseasca tot mai mult acelasi substrat autoritar, dictatorial.  Intodeauna pasiunile cele mai distructive si zgomotoase se consuma in zona proximitatilor de filiatie – pasiuni fratricide sau din amor!

In limbajul evenimentelor cotidiene din patria lui Caragiale, realitatea mutanta ce evadeaza din temnita semanticii  cuminte si clare de dictionar, stabile, certificate, se pune in scena prin schizofrenia gaslighting-ului. Abuzul psihologic si instrumentarea limbajului orwelian se vad la cote maxime in tara celor “nascuti poeti”, deci capabili de lirisme metaforice si hiperbolice cu greu de gasit prin alte meleaguri.

Carevasazica  auzit-am de un nene prin Romania care ne canta un patriotism romanesc grotesc cu dolari americani de la Moscova pe retele “made in China” . Curat murdar! Nene care e uns cu toate alifiile comuniste si securiste, cu ocultisme si delirari un neuron ce se zbate in procesul replicarii de sine dar care acum se catara lipicios pe la amvoanele celor care erau pusi in inchisoare in vremurile cenusii si rosteste  stalcit versete dintr-o carte pe care nu o intelege. Curat murdar! Deci prin noi insine cu ocol pe la Moscova!  Credincios fara credinta si nationalist cu suflet vandut pe datorie straina!  Vanzator de speranta din consum de frica! Curat murdar!

Intre timp, cei ce se lupta cu pasiune donquijoteasca impotriva acestui nene vor sa salveze democratia omorand democratia. In timp ce declaram diversitatea, vrem doar monopolul nostru. E bine sa criticam, dar numai pe unii, cu aprobare – altfel esti inamicul statului si tradator de neam!  Sa iesim din binomul epuizat  “noi vs ei” si sa continuam  cu progresistul “ei vs noi”! Sa deconstruim realist promisiunile utopice ale unora pentru ca trebuie sa credem idealist si nevrotic in utopiile noastre. In timp ce vedem clar dezinformarea de la centrala lor, poate ca vrem libertate de gandire dar doar cu dezlegare de la centrala noastra. Ne opunem interferentelor si dictatelor strainilor lor pentru ca avem interferentele si dictatele strainilor nostri.  Banii lor sunt ciuma, banii ailor nostri sunt muma.

Vanzatori de speranta din consum de frica! Cenzura in numele libertatii! Anulat alegeri in numele alegerilor libere! Schinguit democratie in numele democratiei! Curat murdar! (Deh, s-a intamplat si pe la ‘case mai mari” sa aparam democratia si alegerile libere calcand in picioare democratia si alegerile libere, candidand la presidentia SUA fara a avea un singur vot!!!)

Caragiale vorbea de cetateanul turmentat ca figura mitologica rasturnata a romanului nascut poet a lui Alecsandri. Cetateanul turmentat de natura total murdara, ipocrita, a jocului iresponsabil cu idei si cuvinte ce pandesc  sa devoreze subtiimea valorica si de caracter.  Poate ca si de aia interdictia biblica de a nu manca din pomul cunoasterii era data din grija paternala a lui Dumnezeu de a cruta oamenii de realitatea dureroasa de a trai ipocrizia, ruptura ontologica dintre cuvinte, realitate si relatiile celor care le folosesc.

Sursa imagine: chatGPT.

Poate ca toata aceasta criza politica e oportunitatea de a ne opri si vedea mai intai barna din fata noastra inainte de a scoate paiul din ochiul celuilalt… Sunt insa pesimist. Nu cred ca romanii vor trage invataturile din putrefactia celor ce  promoveaza “traditia” infectata de interese totalitare, asa cum cei care vor sa manance “progres” pe painea altora nu vor invata din ipocrizia totalitarismului benevol al ultimilor ani, cand mai toate valorile democratiei au fost calcate in picioare (da, anii COVID sunt testul picat de mai toate democratiile occidentale). Jocul etichetelor, al fricii, al orgolilor, cenzurii, etc. va continua mai departe. Binomul ‘traditie” – “progres” pe cat de artificial, pe  atat de folositor ca munitie imagologica!

Cand nu e nimic mai ingrozitor decat sa descoperi cat de asemantor esti cu dusmanul de moarte, atunci ori renunti pentru un moment la povara indumnezeirii de sine ori lasitatea te va impinge la o viata falsa, a pseudo–eroismului exorcizarii raului din celalalt. Ceea ce deschide discutia catre  terapeutica spirituala a bolilor vizibile in politica si cultura, discutie care se merita a fi purtata mai pe indelete cu o alta ocazie…