Vox Clamantis In Deserto

schite pamfletistice

  • Some rise by sin and some by virtue fall (W. Shakespeare, Measure for Measure, Act 2, Scene 1) Noii sfinți gălăgioși De când mă știu am fost sceptic și câteodată chiar mi-a fost frică de sfinții gălăgioși. Nu pentru că simțeam vreo vulnerabilitate în fața torentului lor zelos sau pentru că trebuia să îmi acopăr și mai mult…

    Read more →

  • Tăcerea pumnului

    Papa Francis e, așa cum era de așteptat, erou mediatic, figurină simpatică printre personajele teatrului de umbre cu care ne îndopăm ochii zi de zi. Și asta în condițiile în care slujba unui papă nu e deloc simplă: – trebuie să știe cum să țină hățurile cât mai strâns în timp ce zâmbește cît mai…

    Read more →

  • Concurs de pictură

    Diavolul și Dumnezeu s-au apucat a-și picta propriile icoane. Lumea noastră le e atelier iar noi plămădeala ce se modeleză întru asemănarea lor. (Interesant e cum noi, oamenii, suntem singurele ”modele” din univers care nu suntem doar obiect de studiu ci și subiect de creație, făcându-ne de lucru în a le face portretele tocmai artiștilor care…

    Read more →

  • ”The flesh is the surface of the unknown” (Victor Hugo) Istoria ne-a oferit până acum două metode de obținere a controlului unei populații: 1. coerciție și privarea de libertate – impunerea unui puritanism ideologic/guvernamental, al unui heirupism care naște ură, frică dar care totodată poate oferi posibilitatea unei forme de rezistențe – mai ales spirituală; 2. seducție și iluzia unei inflații de…

    Read more →

  • O chestiune de PR

    Creștinismul devine respingător în măsura în care își trădează principiile și resursele, transformându-se dintr-o afirmare a vieții într-o negare legalistă, restricționistă, osificantă [1]. Pentru publicul dotat cu “inteligență critică” cazurile contrare acestor deformări ale creștinismului sunt minimalizate, marginalizate. Ceea ce e contează și prezentat ca regulă e decadența, legalismul și ipocrizia creștinilor! Ateismul devine atrăgător în…

    Read more →