Inhabitatio Dei
-
Sunt drumuri pe care, ca orice muritor, le parcurg singur. Drumul prin întunericul rece al nopții, prin suferința trupului, prin moarte sunt solilocvii mute ce tânjesc spre desfătarea vocii și chipului celui (celei) iubit(ă). Cu gândul la popasul odihnitor în brațele celui de departe filtrăm culori, sunete, idei și vise plămădite în singurătate. În aceste…
-
În minimalismul acestei vieți stă tocmai găsirea bogăției ce ni se oferă prin intermediul ei! Blocajul privirii pe staniolul etichetelor pe care ni le afișăm ne privează de gustarea plină de savoare a relațiilor umane și, nu în ultimul rând, a relației cu Cel care e mai mult decât tăcere, Cel care a vorbit, vorbește…
-
Ce e drumul? În ce voiaje inexplicabile ne scurgem stropii de viață? Zidul timpului pare a fi implacabil în fața puterilor noastre fizice, biologice, chiar și cele ale imaginației. Nici măcar zeii (sau oamenii deveniți zei după ce i-au alungat pe aceștia) nu sunt imuni la păienjenișul otrăvit al industrializării timpului. Ne complacem într-un inexplicabil…
-
Și totuși, care sunt izvoarele bucuriei omului îndopat cu fericirea plasticoasă, pixelată, fadă? Strigătele isterice ale publicului extaziat pe care îl vezi pe la orice emisiune TV din America îmi provoacă, vorba unui coleg de facultate, ”repulsii ontologice”. Excesul senzorial are ca efect pervers tocmai atrofierea simțurilor. Iar atunci nu faci altceva decât să îți…
-
Eram în anul întîi de facultate, student la Universitatea Babeș-Bolyai. Întâlnirea cu profesorul de semiotică, cel care ne-a introdus în ”baia de acid a postmodernismului”, avea să producă ceva deranjamente în universul meu ideatic. Lecturând Nietzsche, Freud, De Saussure, Barthes, Derrida, Vattimo, etc., asistam la o întreagă pledoarie pentru părăsirea oricărei urme de inocență și…
Alonewithothers's Blog 