Zilele trecute am avut o discutie de 3 ore cu un pastor ”liberal”/progresist. A fost un exercițiu de amabilă deconspirare a unui altfel de fundamentalism: sustrage-i unui ”progresist” toată baza de discuție referitoare la fundamentalismul gen Republicani/Capitaliști/Tea-Party/ inerantiști/ISIS, etc. (da, toți îs o apă și un pământ în mintea unui fundamentalist… progresist), si, în lipsa acestor subiecte, roagă-l să aibă aceeași exigență critică cu propria filosofie/viziune. O sa vedeți neputința în toată frumusețea ei!
I-am spus că nu mă mulțumește conservatorismul progresismului și, cu foartă multă degajare l-am deconstruit ici, colo, în părțile esențiale. Am văzut cum un exercitiu de logică și detașare ironică demontează o grămadă de sloganuri și zgură retorică ce-s trâmbițate pe toate gardurile ca fiind dogme infailibile (tocmai în numele relativismului!)
Vicious Circle, Jarel Malczewski, 1897
O întrebare însă rămâne: înțeleg că vrei să ai (de prea multe ori e doar un exercițiu retoric de simulare) compasiune pentru defavorizați, săraci și năpăstuiți, dar e de neînțeles cum poți împăca calea lui Hristos cu pasiunea spumegantă a stângismului – militant, dogmatic, ideologizat și demonic (recunosc, m-a uimit în cel mai trist mod posibil abnegația cu care un creștin îl face pe un Che Guevara drept erou). Nu pot încă întelege cum e posibil să supui toată teologia creștina cerințelor unui socialism vecin cu totalitarismul? E cu mult mai periculos decât cel care își supune toată teologia cerințelor unui capitalism sălbatic, cum o fi el, pentru ca măcar aici conștientizezi limitele și propriul egoism pe când în socialism le vinzi cu etichetele altruismului și ale unei perfecțiuni periculoase!
Păcat însă că iadul propriilor absoluturi filosofice il vindem atat de multor oameni ca fiind tocmai ceea ce le lipsește!
Martor al discuției noastre a fost tocmai un exemplu al decuplarii de realitate a “progresismului ” teologic, un coleg american, profesor la aceeași școală: calm, sensibil, sceptic cu pretențiile utopice, om al cuvântului, necontaminat de patologia conspirației (de natura epistemologic-revelationala și social-politica), capitalist sensibil la nevoile atat de diverse ale diferitelor părți ale societăți, atent la pericolele a ceea ce înseamnă “more government “, cu alte cuvinte un produs al protestantismului nord american care trebuie valorificat, nicidecum demonizat și supus a tot felul de chinuri exorcizante. Dar poate vom vorbi cu alta ocazie despre varianta noua a scandalului mintii americane pe care o trăiesc azi multi studenți ai facultăților de teologie liberala.
Alonewithothers's Blog 