De ziua lui Martin Luther King Jr.

… nu imi pot permite decat un exercitiu de distantare, parte a respectului pe care il datorez unui asemenea om. Respectul fata de oameni implica recunoasterea limitelor lor de rigoare. Respectul lui Dumnezeu si al nostru fata de Dumnezeu implica aceeasi forma de respect cu privire la limitele noastre (si infinita libertate jucausa cu care totusi Dumnezeu alege sa nu ne striveasca). Cu exceptia cuvintelor lui Dumnezeu, care au o forma de relevanta atemporala dincolo de contextul istorico-cultural in care au fost spuse, vorbele noastre umane au totusi limitari cat se poate de vizibile tocmai pentru ca in rostogolirea lor prin medii si vieti diferite, pot capata sensuri diferite, chiar contrare celor initiale. Acesta e mecanismul necrutator al istoriei de a macina ideile oamenilor sub dintii de fier ai schimbarilor de context.

Faptul ca ideile trebuie ”comercializate” cu cumpatare, nu asumate dogmatic, e valabil nu doar pentru chestiuni de ordin religios ci (poate cu cat mai mult) si pentru cei care au o gandire cat se poate de laicizata/secularizata.

Daca ne gandim bine la ceea ce spune Martin Luther King Jr. aici, nu e nimic nou, ba chiar poate fi total contraproductiv daca e luata ad literam: asta facem de la natura, sa strigam cat mai tare lucrurile care ne dor pe noi, pe care le credem noi importante. Ori urmand exclusiv si necritic tendintele noastre naturale nu facem altceva decat sa modelam/schimbam lumea tot mai rau, inmultind exponential harjoneala guralivilor ce cred in propria dreptate.

Este o vreme cand vorba vitaminizeaza, aduce viata, dar e o vreme si cand vorba se transforma in limbutie avara si devine otrava. Ceea ce era altadata un fapt de curaj nebun, revolutionar,  azi poate fi doar o mimare a modei la zi, o forma patologica de self esteem, lipsit de orice valoare morala. Asa cum frumoase si evlavioase elemente doxologice din patristica s-au convertit, de-a lungul istoriei, in dogmatisme anapoda, sterile, tot asa si vorbele de duh ale unora de prin timpurile noastre isi dovedesc termenul de garantie daca le generalizam, idolatrizam si transformam in icoane fotogenice.

Daca ar fi trait azi, cu siguranta ca am fi avut din partea lui Martin Luther King Jr.  si meditatii despre cum sa-ti stapanesti dorinta de a striga cu o voce  mai tare decat a celuilalt. Asta pentru ca ar fi observat si el ca lumea hipermoderna are mari probleme nu cu actul revendicarii ci in a descoperi virtutea tacerii, macar din cand in cand, ca act terapeutic absolut necesar.