Nelămuririle lui Abramburică (umbra lui Mussolini)

Iată un alt exemplu al almagalmării atributelor contradictorii din vremurile noastre:

Într-o societate ce își clamează evoluția și supremația față de orice o precedă istoric, una care se bazează pe dialog, raționalitate și disponibilitate critică, am cam ajuns să ne educăm copiii cu crezul învechit al lui Mussolini:

I am not to be contradicted, because it raises doubts in my mind, and diverts me from what I know to be the right path, whereas my animal instincts are always right. (Denis Mack Smith, Mussolini, Vintage Books, 1983, p. 188, sublinierea îmi aparține)

Este uimitor cum firele artistice și finuțe, lectori devotați, devoratori de anti-academisme și radicalisme filosofice, sociale, estetice, se întâlnesc cu marea masă grosieră și semi-analfabetă a celor ce fredonează ”Mușchii mei minte nu are” pe teritoriul prescripției ”omului nou”, învechit cu filosofii prăfuite!