Evanghelia după Oprah

I think Oprah is John the Baptist, leading the way for Obama to win.
Iowa voter

Nu am să uit niciodată atmosfera Surprizelor lui Andreea Marin.

• Diabetul discursiv,
• vocea și gestica pseudo-angelică a prezentatoarei,
• dramaturgia simulacrului de suspans,
• cromatica glamuroasă,
• alunecarea erotică a camerei de filmat pe îmbrățișările și lacrimile ce parcă dădeau organicitate și vitalitate naturii moarte a platoului de filmare,
• mișcările scenice ale “sirenelor” din fundal, ce aveau rolul să ademenească telespectatorii libidinoși care ar fi schimbat canalul,

toate acestea erau ingredientele unui show care a făcut istorie în România nevindecată de sine de prin anii 2000. Minutele de reclamă erau plătite din plin cu prețul unor emoții terfelite, stoarse vulgar din hăul frustrărilor și suferințelor umane. Pasiunile reale, declanșate de conspirația benevolentă a realizatorilor emisiunii, mi-au revelat nevoia teribilă de supape terapeutice pe care media vine să le ofere publicului. În lumina falselor vindecări,  bolile “boborului” își pot duce mai departe veacul. M-a oripilat falsa instituție a mărturisirii “catarhice”, stimulând foamea de mărturisirile altora, mediatizate şi dramatizate până la limita parodiei şi a patetismului ieftin, mărturisiri care să le camufleze pe ale noastre. O afectivitate bolnavă și ipocrită transpira prin fiecare lacrimă indusă de maestra manipulării grațioase.

Cred că emisiuni ca Surprize, Surprize, Iartă-mă!, Din dragoste erau semne ale atrofierii rolului social al duhovnicului, al păstorului, și dă seamă de înlocuirea acestuia cu simulacrele postmoderne de spiritualitate și empatie socială ale mass-mediei, pliată pe interesele de rating, dar nu numai.

Pe măsură ce studiam ceea ce eu numesc mesianism mediatic, aveam să descopăr adevărata maestră a simulacrului baudrillardian: Winfrey Oprah. Fiind an icon for church free spirituality (LaTonia Taylor), Oprah este simbolul kitchului instanțiat în capodoperă. Pentru că am importat de la americani junk food, iată că avem acum și junk spirituality, produs imediat, servit comod pe retina și memoria flămânde de facil și imediat. Iată câteva unelte de explorare a șantierului atât de sincretic, bombastic, binevoitor și totuș atât de previzibil, steril și superficial pe care W. Oprah l-a deschis în mințile atâtor americani din 1986 și până astăzi. Capitalismul spiritual al evangheliei prosperității lui Oprah este vizibil prin:

• propovăduirea unei vieți mai bune, a unei puteri mai mari (Behave your way to success),
• afirmare de sine (Be Yourself) împletită cu empatizare (Make the Connection),
• spiritualizare materialistă, lucrativă (Working Spirit, Minding Your Body), dar care se poate obține/cumpăra doar prin bunurile și serviciile oferite în mixul comercial cu marca Oprah (Buying Spirit, O List),
• misionarismul prosperității (Now our mission … is to use television to transform people’s lives, to make viewers see themselves differently, and to bring happiness and a sense of fulfillment into every house),
• ritualul bincuvântării (These dreams are yours for the taking).

Pentru o detaliere a acestui tip de “capitalism spiritual” recomand studiul bine argumentat și documentat al unei profesoare de la Yale, Kathryn Lofton (Oprah: The Gospel of an Icon, University of California Press, 2011)

În abundența promisiunilor atâtor pop guru, cine mai are timp să își numere rămășițele de viață, nehăituit de demonii bunelor intenții? Cu atâția mesia portabili, maleabili, comozi, la preț redus, cronofagi care se vâră și freamătă frenetic în toate cotloanele vieții, cine mai are timp să discearnă originalul de fals?

Oprah by David O’Keefe