Când caricatura este creditată ca original, orice derivă e necesară!
În timpul unei ore despre comunicarea în masă, o elevă m-a întrebat, cu un entuziast demn de o cauză mai bună, dacă am văzut conspiraţia mitului lui Isus din Zeitgeist. Ironic, nici nu speram la o dovadă mai concludentă de manipulare mediatică! I-am răspuns că, dacă tot trebuie să aleg nişte naraţiuni fantastice pentru copii, prefer să mă uit la nişte desene animate mai bune. Evident, răspunsul meu “neortodox” a contrariat-o în aşteptările ei conformiste faţă de un profesor de filosofie. O privire iconoclastă asupra iconoclaştilor are privilegiul de a descoperi, cam de fiecare dată, un foarte previzibil şi comod conformism al “nonconformiştilor”.
În epoca când adevărul e relativ, vă rog să număraţi cărţile şi filmele documentare care vă deconspiră The Jesus Mysteries: Was the “Original Jesus” a Pagan God? (Timothy Freke, Peter Gandy), The Real Jesus Myth (G. A. Wells – chiar dacă ulterior autorul a renunţat la ideea că Isus nu a existat, cartea sa stă astăzi mărturie puternicei dorinţe de a crede că Isus nu a existat, îmbrăţişată de mulţi cititori sezonieri ai subiectului), The God Who Wasn’t There (Brian Flemming), Zeitgeist (Peter Joseph), The Root of All Evil? (Richard Dawkins), etc. Pentru gustul meu mai sceptic, văd că sunt cam mulţi oameni binevoitori care se oferă să vă deschidă ochii şi să vedeţi adevărul! Într-un Zeitgeist al negării creaţiei, suntem îngrămădiţi de o sumedenie de creaţii care mizează pe puterea creatoare a omului. S-ar părea că nişte reminescenţe ale istoriei încă mai sunt active în noi, iar ele nu sunt moştenite de la “bunicuţa noastră, maimuţica”!
Oare nu e ridicol e să “creezi” Religulous, Zeitgeist, etc., pretinzând exigenţă şi inteligenţă tocmai când oferi dovezi contradictorii? Cât de conştienţi suntem de primitivul analfabetism promovat de media? Ce ar fi dacă am aplica prozelitismului media al noului ateism deconstrucţia, sociologia receptării şi genealogia interpretării? Oare nu am fi copleşiţi de abuzul de iluzii dragi ale unui public atât de uşor de dus de nas? Tocmai pentru că astăzi ştim atâtea despre geneza miturilor, nimic nu e mai simplu să creezi unul. Reţeta e binecunoscută şi folosită cu succes. Se iau câteva milioane de conştiinţe buimace, cu nevoi şi frustrări bine captate de meseriaşi în retorică şi politicieni versaţi. Se monopolizează canalele de comunicare şi se difuzează publicului flămând de senzaţional ceea ce îi este convenabil şi voila, comanda e servită! A respinge noul status quo corect politic e la limita blasfemiei iar linşajul mediatic ce urmează pentru cel care e diferit fac flăcările Inchiziţiei să pară joacă de copii. Toleranţa e valabilă doar în cadrul strict al dogmatismului oficial! Dar despre subiectul “de ce cred oamenii în bazaconii” voi vorbi cu o proximă ocazie.
Am avut destule ocazii de a întâlni “farmecul” îndobitocirii mediatice a tinerilor, analfabeţi în cunoştinţe elementare de istoria religiilor. Poate că e adevărat că toţi suntem experţi când vorbim despre fotbal, politică şi religie. A vorbi aceste lucruri într-un birt e o chestiune uşor de recunoscut şi, într-un anumită măsură, chiar de înţeles. Dar a flecări şi a înghiţi inepţii ilogice, poleite cu aer pseudo-ştiinţific, pentru a face prozeliţi întru ignoranţă, într-o eră a informaţiilor, e mult mai condamnabil decât crearea supertiţiilor în Evul Mediu!
S-ar părea că regele e gol, chiar dacă industria efectelor vizuale şi de retorică se zbate să îl îmbrace!
Înţeleg nevoile cu care oamenii vin în faţa unor texte, filme documentare, ştiu că există o modă culturală şi nişte teribile presiuni de conformism social, dar cer celor care vor să fie cu adevărat emancipaţi şi “free-thinker” să nu mai ceară altora să gândească mai mult atunci când ei înghit gogoşi umflate de vedete media, să nu mai condamne ignoranţa şi ipocrizia altora când ei înşişi dau dovadă de un mimetism al ignoranţei terifiant de real pentru timpurile noastre. Cel mai tiranic dogmatism este cel apărat tocmai de aşa zişii demistificatori! S-au mai văzut şi hoţi vicleni care să ascundă furtul în sediul poliţiei, unde nici nu te-ai gândi să cauţi. Asta însă nu-i face nevinovaţi şi invulnerabili în faţa unei investigaţii serioase! (Rămâne ca o foarte interesantă şi necesară temă de investigare ştiinţifică dogmatismul şi condiţionările psihologice/lingvistice/culturale de pe forumurile ateilor, mantrele şi sloganurile lor nefiind mai puţin dogmatice decât cele de prin alte locuri. Într-adevăr, ştie domnul Rorty ce spune atunci când afirmă că un vocabular nou creează o lume nouă!)
Înainte de a spune ceva, omul cu adevărat înţelept mai întâi gândeşte, cercetează şi verifică ceea ce vrea să afirme. Aşadar, cine îşi proclamă superioritatea, să aibă curajul testării ei. Mă tem însă că, judecând după lista de lecturi dogmatice ale multor atei, ignoranţi în ceea ce priveşte şi “cealaltă parte”, vor fi puţini doritori să intre în competiţia pentru adevăr.
Pentru curajoşi însă recomand Shattering the Christ Myth (James Patrick Holding, Xulon Press, 2008), redând aici doar pasajul de final al capitolului 22, The Zeitgeist Heist, din partea a patra, The Christ Myth Goes to Hollywood:
There will be oppression in this world, even times when leaders grow power-hungry and seek to veil the eyes of the common masses, but Zeitgeist has clearly taken an inferior approach to dealing with the real problem, seeking to induce paranoid suspicions of conspiracies where none exist, seeking to exile Jesus to the realm of mere myth. His presence, after all, disturbs our arrogant pretensions and suitheistic fantasies. Truth will not so easily succumb, fortunately, to our petulant tantrums; neither will God of all truth, in whom we may surely trust to redeem his creation from the boundage of tyranny and decay. Still, until the present age has passed away and the fullness of the age to come has arrived, there will be chains, there will be shackles, and there will be global-scale injustice. If there is any rallying cry, than, by which we must all raise our banners, it is this: e aletheia eleutherosei humas! (James Patrick Holding, Shattering the Christ Myth, 2008, p. 334)
Pentru cei care nu au timp/obişnuinţă să citească cărţi, dar care vor să fie sceptici şi open minded deopotrivă, recomand nu glamuroasa ficţiune sincretică Zeitgeist, ci o dovadă de dubunking, în buna tradiţie sceptică:
Şi încă puţin despre atât de convenabilul “mit al lui Isus”:
Alonewithothers's Blog 