c`mon!
asta nu-i muzica experimentala, e liniste experimentala perturbata, pe ici, pe colo, de-o tuse seaca.
si pentru ca e un experiment, intretine o stare de tensiune pe toata durata desfasurarii lui.
imi place sunetul tacerii, e arta. dar de ce numesti asta “purest form of art”?
Mi-a placut foarte mult parte a doua spre final in care orchestra atinge culmea interpretarii acestei faimoase bucati muzicale reusind sa transmita integral, cu mare finete ce a avut compozitorul in cap cind a compus piesa. Si nu numai atit, orchestra parca reuseste sa redea gindurile audientei din sala prin aceasta interpretare de exceptie.
Malcolm Muggeridge once commented, “We have educated ourselves into imbecility.”
Am uitat sa mentionez ca piesa este atit de populara incit apare pe toate CD-urile pe care le cumpar de la magazin si care credeam eu la inceput ca nu sunt inregistrate.
Situatia este metafora cea mai corecta pentru raritatea si pretiozitatea timpului care nu este “pigmentat”cu sunete.
Acest timp a trebuit să fie “deghizat” în operă de artă pentru ca să fie adresat unui număr de oameni care pentru a avea acces la el, corporat, au trebuit să se deplaseze într-un anumit loc, la o anumită oră, costumaţi adecvat şi să mai şi plătească o anumită sumă de bani.
Gestul lui Cage poate fi interpretat însă şi ca un apel la ascultarea lipsei tradiţionalelor surse de sunete, fie ele structurate în limbaje muzicale sau lingvistice, ori pur şi simplu zgomote stârnite de om sau de preajma lui. Ceea ce se aude după trecerea celor 4.33 minute este alternativa pentru linişte:vorbele sau zgomotul care chiar dacă este aprobativ tot zgomot este.
Multumesc mult pentru aceasta postare. Ea ar trebui accesata de cât mai mulţi ba chiar ar trebui sa devina obiect de studiu la o materie obligatorie din timpul liceului, materie care evident lipseşte:gestionarea universului sonor în care suntem imersaţi.
Alonewithothers's Blog 
c`mon!
asta nu-i muzica experimentala, e liniste experimentala perturbata, pe ici, pe colo, de-o tuse seaca.
si pentru ca e un experiment, intretine o stare de tensiune pe toata durata desfasurarii lui.
imi place sunetul tacerii, e arta. dar de ce numesti asta “purest form of art”?
păi… artă mai pură decât propriul gând?! 🙂
Mi-a placut foarte mult parte a doua spre final in care orchestra atinge culmea interpretarii acestei faimoase bucati muzicale reusind sa transmita integral, cu mare finete ce a avut compozitorul in cap cind a compus piesa. Si nu numai atit, orchestra parca reuseste sa redea gindurile audientei din sala prin aceasta interpretare de exceptie.
Malcolm Muggeridge once commented, “We have educated ourselves into imbecility.”
Am uitat sa mentionez ca piesa este atit de populara incit apare pe toate CD-urile pe care le cumpar de la magazin si care credeam eu la inceput ca nu sunt inregistrate.
=))
dupa ras
vine plans
(omit ultimul vers din pur experiment artistic)
ma intrebam si eu de unde vine relativizarea asta globala?
-pai deh, daca ne lasam educati de catre altii decat Muggeridge-
Mariuse, cand spuneam “minimalist” nu ma refeream si la ce ai numit “arta pura”:D
foarte frumos!:) felicitari si pentru blog, btw.
Culmea stupiditatii….ce, sa vezi cum trece timpu? Sa meditezi la viata sau ce? Sa te abtii de la tusit cateva minute?
Haha, ce-as face eu…uite:
(minutul 2.18). AS RADE TARE SI DINTR-ODATA:)) Asa ca Basescu:).
Situatia este metafora cea mai corecta pentru raritatea si pretiozitatea timpului care nu este “pigmentat”cu sunete.
Acest timp a trebuit să fie “deghizat” în operă de artă pentru ca să fie adresat unui număr de oameni care pentru a avea acces la el, corporat, au trebuit să se deplaseze într-un anumit loc, la o anumită oră, costumaţi adecvat şi să mai şi plătească o anumită sumă de bani.
Gestul lui Cage poate fi interpretat însă şi ca un apel la ascultarea lipsei tradiţionalelor surse de sunete, fie ele structurate în limbaje muzicale sau lingvistice, ori pur şi simplu zgomote stârnite de om sau de preajma lui. Ceea ce se aude după trecerea celor 4.33 minute este alternativa pentru linişte:vorbele sau zgomotul care chiar dacă este aprobativ tot zgomot este.
Multumesc mult pentru aceasta postare. Ea ar trebui accesata de cât mai mulţi ba chiar ar trebui sa devina obiect de studiu la o materie obligatorie din timpul liceului, materie care evident lipseşte:gestionarea universului sonor în care suntem imersaţi.