John Cage, 4:33

Enjoy the purest form of art!

  8 comments for “John Cage, 4:33

  1. meid in rumenia
    January 10, 2010 at 5:58 pm

    c`mon!
    asta nu-i muzica experimentala, e liniste experimentala perturbata, pe ici, pe colo, de-o tuse seaca.

    si pentru ca e un experiment, intretine o stare de tensiune pe toata durata desfasurarii lui.
    imi place sunetul tacerii, e arta. dar de ce numesti asta “purest form of art”?

  2. Marius Corduneanu
    January 10, 2010 at 10:55 pm

    păi… artă mai pură decât propriul gând?! 🙂

  3. Octi
    January 12, 2010 at 12:04 am

    Mi-a placut foarte mult parte a doua spre final in care orchestra atinge culmea interpretarii acestei faimoase bucati muzicale reusind sa transmita integral, cu mare finete ce a avut compozitorul in cap cind a compus piesa. Si nu numai atit, orchestra parca reuseste sa redea gindurile audientei din sala prin aceasta interpretare de exceptie.

    Malcolm Muggeridge once commented, “We have educated ourselves into imbecility.”

  4. Octi
    January 12, 2010 at 12:48 am

    Am uitat sa mentionez ca piesa este atit de populara incit apare pe toate CD-urile pe care le cumpar de la magazin si care credeam eu la inceput ca nu sunt inregistrate.

  5. meid in rumenia
    January 12, 2010 at 8:06 pm

    =))
    dupa ras
    vine plans
    (omit ultimul vers din pur experiment artistic)

    ma intrebam si eu de unde vine relativizarea asta globala?
    -pai deh, daca ne lasam educati de catre altii decat Muggeridge-

    Mariuse, cand spuneam “minimalist” nu ma refeream si la ce ai numit “arta pura”:D

  6. February 11, 2010 at 10:32 am

    foarte frumos!:) felicitari si pentru blog, btw.

  7. em
    February 13, 2010 at 4:09 pm

    Culmea stupiditatii….ce, sa vezi cum trece timpu? Sa meditezi la viata sau ce? Sa te abtii de la tusit cateva minute?
    Haha, ce-as face eu…uite:

    (minutul 2.18). AS RADE TARE SI DINTR-ODATA:)) Asa ca Basescu:).

  8. dorin frandes
    April 5, 2010 at 2:08 pm

    Situatia este metafora cea mai corecta pentru raritatea si pretiozitatea timpului care nu este “pigmentat”cu sunete.
    Acest timp a trebuit să fie “deghizat” în operă de artă pentru ca să fie adresat unui număr de oameni care pentru a avea acces la el, corporat, au trebuit să se deplaseze într-un anumit loc, la o anumită oră, costumaţi adecvat şi să mai şi plătească o anumită sumă de bani.
    Gestul lui Cage poate fi interpretat însă şi ca un apel la ascultarea lipsei tradiţionalelor surse de sunete, fie ele structurate în limbaje muzicale sau lingvistice, ori pur şi simplu zgomote stârnite de om sau de preajma lui. Ceea ce se aude după trecerea celor 4.33 minute este alternativa pentru linişte:vorbele sau zgomotul care chiar dacă este aprobativ tot zgomot este.
    Multumesc mult pentru aceasta postare. Ea ar trebui accesata de cât mai mulţi ba chiar ar trebui sa devina obiect de studiu la o materie obligatorie din timpul liceului, materie care evident lipseşte:gestionarea universului sonor în care suntem imersaţi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: