I often think of my dear friends scattered to the four corners of the earth. When one is uprooted, the feeling of belonging to a place, to a “sight”, is so easily “parasitized” by melancholy and sterilization of ideas.
My dear Romanians scattered all over the world: there, abroad, you have the chance to discover the lifeblood of our nation without getting contaminated by the miseries that build up the lives of those who live here.
Together we will open up pages of cultural history that want as ultimate purpose to make us proud of being Romanians. This language might seem a wooden language for we have got used to set up our self-esteem not through creative aptitudes, but almost exclusively through the destructive, ironic-quizzically ones. I am not referring to that pride that does come out of flabbergast and historical arrogance but the one that comes out of creative sources with which the good Lord blessed those who live in the place we now call Romania. Only a sense of responsible living can replace the deficiencies of a history that didn’t caress us much.
As an introduction, I give you an alternative to balcanic “manele”, which suffocate Romanian phonic sphere. The synthesis and processing skills of Jascha Heifetz superimposed to the academic vitality and Wallachian melancholy of Dinicu Grigoras, fiddler with highly musical studies, gave birth to this musical masterpiece with universal resonance.
Enjoy the Romanian Hora Staccato!
Alonewithothers's Blog 
maestrul e exceptional, aproape perfect.aproape perfect, dar nu-i roman. daca era, interpreta altfel, glasuia mai cu dulce foc:D ar fi fain sa aud ca exista un heifetz roman pe-undeva. piesa mi-aduce aminte de vremurile in care aveam idei marete despre gloriosii mei strabuni. daca subzista vreunul, atunci ala e basescu.
ce spuneti de un grigoras dinicu care isi canta hora?
Mda, varianta lui Dinicu e mai alertă, mai cu “floricele”, sună mai româneşte.
Ascultaţi Rapsodia Româna (1) a lui Enescu intepretată de orchestre simfonice non-române şi veţi avea aceeaşi impresie. Uite aici spre exemplu unde un ungur dirijează o orchestră coreeană!
Nu e de mirare, dacă eşti născut în România, sunetul tradiţional se imprimă în memoria muzicală şi îţi permite mai târziu să-l recunoşti în orice context. Ce sa zicem de versiunea Benny Goodman a Horei? Un evreu jazzman de mare clasă care cântă o piesă folclorică românească cu accente kletzmer. Se poate mai interesant? Important e să mulţumim că existăm în peisajul muzical mondial de azi, deşi cam anemic. Noroc că băieţii de la Nightlosers ne mai reprezintă din când în când cu succes…
Aici un ţigan, fenomenalul Lakatos Janos (alias El Lako Jimmy), cântă la un moment dat un fragment din compoziţia bunicului lui Grigoraş Dinicu – Angheluş Dinicu – anume Ciocârlia. Desigur, putem merge mai departe în timp la legendara întâlnire a lui Franz Liszt cu Barbu Lăutarul. Dar câte din astea se mai predau azi în şcolile româneşti?