Psalms
-
Autoportret: Caut sub piele bătaia de inimă şi reţeaua de gânduri în care să-mi topesc dorinţele ascunse şi zâmbetele publice. Fug însă repede de nebuloasa incomodă a întrebărilor. Sunt anesteziat de sentimentele anodine ale egoismului prudent. În cele din urmă, mă afund în reţeaua de zâmbete protocolare. Cred astfel că bucuria şi durerea s-au împletit
-
Evadând din birocraţia actelor mărunte care îmi ocupă viaţa, în fărâmiturile de linişte îmi hrănesc sufletul, cântând, citind şi rugându-mă. Îmi cern astfel gândurile, îmi calibrez emoţiile şi îmi întăresc nădăjdile în Împărăţia lui Dumnezeu, o împărăţie care este prezentă prin oamenii de carne şi sânge, transformaţi în chip christic. Nădejdile devin tot mai firave
-
O! De mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte…! (Ieremia 9:1) Astăzi am aflat că exist… Dar ce puţină viaţă am în mine! Astăzi mi-am readus aminte de Dumnezeu… Şi ce mult Te-am nesocotit, Doamne, astupându-mi urechile la Cuvântul Tău şi închizându-mi ochii
-
Pagina albă îmi dă fiori: mă invită să-mi crucific gândurile spre ospăţul privirilor… Păşesc însă cu picioarele goale printre cioburile vieţii şi mă aplec spre pătimaşele sclipiri ce-mi trezesc amintiri uitate. Odată am fost şi eu un copil ce credeam că voi strânge la piept întreaga suflare a vieţii într-o bucurie veşnică. O invitaţie însă
Alonewithothers's Blog 