Un Kant azi ar fi teribil de plictisit de meme-ificarea gândirii, cu simulacrul de grijă și epatare morală pe care îl difuzează industrial. Învățând exigența gândirii de la filosofi ca el, când văd oprah-izarea anumitor medii creștine, atunci vorba poetului, mă apucă o repulsie ontologică.
Dar să ne ținem de nas și să citim un astfel de exemplu de oprah-izare morală.
Să ridice mâna sus cine a simțit mâna protectoare și caldă a statului în timpul puterii sale maxime, pe timpul comunismului.
Acum hai să fim serioși. Chestia asta cu ești pro-birth dar nu pro-life este trasă de păr, un artificiu retoric de re-canalizare a discuției doar ca să se potrivească prejudecății liberale/ marxiste cum că cei care sunt împotriva avortului sunt niște suflete monstruoase și ipocrite (dacă ne uităm puțin la filiatiile ideologice ale doamnei de mai sus atunci apetența pentru astfel de schisme de gândire devine clară).
Evident că cel care este pro-life nu este doar la momentul nașterii și tare mă tem că un creștin serios nu se contrazice ci continuă aceeași grijă față de viața prin actele sale-de ajutorare, slujire, caritate, adopție câteodată, etc. Că cine nu vrea să plătească taxe este anti life pentru că astfel refuză să ofere șanse de educație și creștere sănătoasă – asta e un fel de paternalizare/maternizare a statului, tipic gândirii socialiste. Păi plătim taxe să trimitem tinerii să moară în război – cât de moral și grijulii cu viața altora suntem atunci? Să definești morala prin filtrul acțiunii statului e un pericol care poate aluneca oricând într-un nou Gulag sau Auschweitz. Poți să îți plătești taxele și tot un criminal să fii, la fel cum poți să ai grijă de copii și fără a te fali că investiția ta morală în creșterea lor este prin interediul statului.
Nu vi se pare ciudat cum în timpurile idolatriei “nonviolentei” și a “datoriei de a apăra victima de abuzul de putere” suntem “indiferenți” morali față avorturi, de violența și oprimarea victimelor fără de putere, clamând deferență și neutralitate distanta? Da, anti-avort nu e totul, dar e o decizie care, cu riscul de a fi politizată, masificata și dogmatizata, este totuși mai mult decât o simplă pozitie morală alternativă, este o dovadă că etichetele morale nu sunt doar PR ci grijă, apărarea victimei, înțelegere a umanității și valorii ei. Și să nu începem să vorbim pe bune cum are/a avut grijă statul/socialismul de copii și tineri că ne apucă plânsul.
Învățământul public, spitalele de stat….. o fi ele pro-life?
Alonewithothers's Blog 