Recent am fost în Seattle la o conferință a profesorilor din statul Washington pentru a-l asculta ”pe viu” pe Michael Gurian, unul dintre cei mai avizați consilieri și educatori în momentul de față în problematica diferențelor de gen pornind de la înțelegerea modului de funcționare a creierului la fete vs. băieți. Am întâlnit un om informat, sensibil și conștient de presiunile politice pe care academia le face în managementul cunoașterii și al practicilor sociale și educaționale.
O notă se merită menționată: Michael Gurian nu a intrat în tematica ideologiei de gen, fiind conșțient atât de chingile corectitudinii politice ale contextului conferinței (educatorii sunt soldățeii ingineriei sociale asupra cărora se exercită printre cele mai mari presiuni politico-ideologice) cât și de limitările discursului din cadrul bisericilor pe unde era invitat să conferențieze. Dar autorul a făcut o precizare foarte importantă: filosofia sa, exprimată prin ”nurture the nature”, pornește tocmai de la constatarea sa din anii ’80 că discursul de gen este determinat cultural, filosofic, politic, și nu are o puternică bază științifică, în termenii unei înțelegeri ai diferențelor structurale, biologice, dintre genuri. Cultura noastră e desenată de inginerii sociali conform noului ideal de (post) umanitate prin nivelare egalitaristă a diferențelor naturale și a exacerbării, prin compensare, a dramaturgiei socio-culturale.
În această cheie de lectură a comunicării sociale capătă sens trecerea de la și noi suntem la fel! (biologic, doar cultural diferiți- vectorul campaniilor LGBTQ din anii ’60-70), ca prim pas spre acceptare socială, la noi suntem diferiți (biologic – ”born this way”, dar la fel cultural, având acum la dispoziție toate facilitățile și privilegiile instituționale). În ceea ce Michael Gurian numea ”bridge brain” – atunci când este inversat sau trecut de 50% procentul de cromozomi ai genului opus – se regăsesc cei aproape 0.05% din populația SUA. Însă presiunea culturală, gălăgia mediatică, îndoctrinarea educațională – pornind de la grădiniță și până în universități (îndoctrinarea e înțeleasă aici ca procesul prin care se propagă o ideologie/un sistem de credințe/valori fără a se lua în considerare și alte perspective, fără îndoieli, critică și diponibilitate de a testa certitudinea acelor asumpții), toate acestea trădează un fenomen de re-scriere a unei identități pe care o vrem mutilată, TRANS-formată. Ori transformarea omului/copilului, trebuie să pornească de la constatarea limitelor sale naturale, de la dinamica hormonală, chimică, care contribuie la galaxia alegerilor ce formează identitatea, structura de conștiință a ceea ce numim EU! Putem recunoaște o frumusețe deosebită în faptul de a fi diferiți, diferențiere care nu oprimă ci dimpotrivă, exprimă identitatea umană!
Aveți AICI un rezumat al prezentării diferențelor structurale, comportamentale și a nevoilor educaționale dintre fete și băieți. Diferențele biologice/neuronale există și tocmai de aceea orice educator ar trebui să le cunoască, să țină cont de ele și să adapteze strategiile educaționale în funcție de ele!
Pentru cei în grabă și fără prea mult timp de lectură, recomand video-clipul de mai jos. Aici este reflectat, într-un mod comic, modul în care inteligența emoțională feminină conceptualizează empatia (prin stimularea conversației despre emoții, ascultarea detaliilor experienței celuilalt – regula celor 5 minute de ascultare fără intervenții și schimbări de macaz într-o conversație cu o femeie) și modul în care inteligența emoțională masculină alege strategiile de poziționare în aceeași problematică a empatiei (ascultarea celuilalt este un mijloc prin care se obțin informațiile necesare găsirii unei soluții la problemă – empatia este pro-activă, are o finalizare practică).
În virtutea faptului că l-am găsit pe Michael Gurian destul de determinist (el a avut ”resilience gene” pe când fratele său nu – ca explicație la destinele diferite ale unor persoane ce au crescut în același context), el este un om de știință/empricist care vede un design, o formă de aranjare a tuturor elementelor și relațiilor dintre ele în lumea materială care trimite la ideea unui Arhitect. De altfel el a recunoscut la această conferință cât se poate de seculară că crede într-un design și designer, făcând astfel rezonabilă, cu sens, munca oricărui educator. Iată un interviu pe care Michael Gurian, un ”credincios evreu secular”, l-a avut la o biserică creștină, vorbind despre cât de minunate și sensibile sunt fetele.
Iar pentru cei care își pun tot felul de întrebări cu privire la educarea acestor năbădăioși și mereu activi băieți, iată o carte pe care o citesc și o recomand cu căldură, scrisă de Michael Gurian împreună cu Gregory L. Jantz, un doctor creștin: Raising Boys by Design: What the Bible and Brain Science Reveal About What Your Son Needs to Thrive (WaterBook, 2013)
Alonewithothers's Blog 