… cu baionete, baricade, manifeste, pumni ridicați în aer și piepturi dezvelite în fața asupritorilor? Nici vorbă! Revoluțiile de azi se fac birocratic, având în mână guverne, media, academii, repetând lozinci dulcegi, amețind boborul cu un glamour care să îi gâdile simțurile și nevoia de securitate, furându-i însă libertatea. Toate astea nu sunt creațiile psihanalizabile ale vreunui conspiratist cu o gramadă de disfuncționalități cognitive și social-emotive, ci sunt parte a programului unor societăți ca The Fabian Society (e foarte sugestivă emblema societății), Communication For Social Change Consortium (alias The Rockefeller Foundation), etc. Detest teoriile conspiratiste nord-americane (gen Alex Jones), semn al unei auto-flagerări și auto-victimizări vecine cu patologicul. Nu pot însă să fiu orb la cât de bine au fost proiectate unele lucruri de azi în urmă cu ceva decenii în urmă (Rules for Radicals: A Pragmatic Primer for Realistic Radicals a lui Saul Alinsky e doar un prim pas în procesul re-lecturării hegemoniei radicalilor birocratici de azi).
Vrei să știi ce fel de valori sunt azi în societate? Studiază operele filosofilor de vreo 30-40 ani în urmă! Guvernanții de azi sunt creația academiilor de atunci (avem un precedent foarte clar: ”gazele de exterminare de la Auschwitz au fost mai întîi gândite și promovate de la catedră”- Viktor Emil Frankl)!
Cred cu tărie că un creștin nu trebuie să se închidă în ghetoul lui cultural (există astfel riscul ca copiii lui să aibă o reacție alergică și să se mute cu purcel și cățel într-un alt ghetou cultural, aparent mai încăpător, dar unul cu valori răsturnate și mai fancy), ci să înțeleagă fluxul ideilor de pe piață, originea lor intelectuală. Astfel se sparge blocajul și prejudecata multora care își arogă superiorități ieftine în raport cu creștinii fără lecturi dar și se taie apetitul unor creștini ”plictisiți” cu ce (n-)au dar tremură de emoție la șansa de a valoriza ceea ce este în ograda altuia doar pentru că este în ograda altuia.
Cu cât citesc mai mult Biblia îmi dau seama de adevărata libertate pe care o oferă Dumnezeu, de mântuirea reală, vizibilă, care poate reabilita relații sociale, sufletul, chiar și trupul. Când mă uit la societate nu pot decât să devin trist pentru mulțimile de suflete ce se lase duse ca o turmă bleagă în prăpastia blestemului vizibil în durerile sufletului copleșit de farduri țipătoare, în relații sociale superficiale, în cangrenele imorale vizibile până și în trupurile lor. Mecanismele darwinismului social sunt tot mai puternice nu când există doar mijloace de coerciție (e tot mai evident cum statele din Occident devin tot mai polițienești), ci când acestea sunt dublate de mecanisme teribile de seducere, de vindere a voinței și capacității raționalea oamenilor trendurilor, opiniei publice, autorităților de tot felul.
Nu știu ce surprize ne oferă viitorul, însă am presimțiri sumbre, distopice. Chiar și în utopiile transhumaniste (biologia sintetică ne asigură că în câțiva ani vom fi capabili să ne downloadăm informații din/în creier, ne vom recompune organe alterate, etc.), un lucru care se uită este că pe măsură ce progresul pare tot mai uimitor, controlul și dependența de altcineva devine tot mai mare.
Tocmai de aceea, conștient de mișcările tectonice ce se produc în societate, singura speranță și eliberare este în Dumnezeul care își va revela din nou prezența la judecata ce va veni. Până atunci trebuie trăit în tensiunea dintre proclamarea Evangheliei dar și pregatirea intelectuală pentru a răspunde denigratorilor ei, tensiunea dintre vestirea judecătii lui Dumnezeu, pocăință și iubirea vrăjmașilor, tensiunea dintre a nu răspunde nebunului ca să nu fii și tu la fel ca el dar și a răspunde nebunului ca să nu se amăgească că este înțelept, tensiunea dintre cunoaștere și smerenie, etc..
În gălăgia revoluțiilor care par emancipatoare dar sfârșeșc într-o entropie teribilă, mai sunt încă unii care îmbrățișează revoluția schimbării omului dinlăuntru, a crucii, o revoluție tăcută dar mai puternică ca oricare alta… Recunosc, câteodată pare mai simplu să fii pe calea largă pentru că acolo ai o senzație de siguranță, nu-ți este rușine, oricum gândesc alții pentru tine și te poți înfrupta din plăcerile aparent gratuite a unei vieți fără Dumnezeu. Dar și când se va desface lumea asta și vom da ochii cu Cel care le-a făcut pe toate…!
Alonewithothers's Blog 