o linie melodica foarte frumoasa, cu o “descatusare” cam psihedelica (aici gasesc o alta ipocrizie a lumii “finute” de azi – descatusarile de genul asta sunt repede puse sub semnul transei si a patologiilor religioase pe cand descatusarea indie/psihodelica/ hippie, “laica”, este la moda si valorizata tocmai ca un raspuns la “crestinismul osificat, anchilozant, care nu pretuieste pasiunea si vitalitatea vietii in formele ei cele mai expresive”).
vreti actiune, viata, pasiune, emotie, dragoste, realitate cruda, caracter, idee, sange, ruga, deschidere, cer care tace, omeni care tradeaza, intuneric, lumina, singularitate in fata multumii turmentate? Atunci uitati-va la saptamana patimilor si le aveti pe toate astea si mult mai mult in secventa de viata si moarte care a schimbat lumea. Iar apoi traiti in fiecare zi iertarea, nu razbunarea, dragostea, nu tradarile sezoniere, consecventa in apararea valorilor pe care le proclami, nicidecum fuga nebuna dupa moda zilei, etc. Un crestin nu are cum sa se plictiseasca. Enjoy it!
Alonewithothers's Blog 