Am toate motivele să cred că istoria prezentului este un elogiu nebun al nihilismului de orice fel, nihilism care beneficiază însă de perfida industrie a cosmeticii valorice a mass-mediei. Vorba proverbului, ”o pădure creşte într-o mie de ani dar focul o distruge într-o noapte”. Ori fiorul tragic al focului distrugător este acum extirpat prin modul în care calamitatea este transformată în spectacol. Aparent am ajunge astfel la nihilismul voios de care vorbea Fr. Nietzsche, reinterpretat de G. Vattimo ca fiind stadiul nihilist, postmodern, al societății de azi. Dar atunci când proximitatea erorii este naturalizată prin ignoranță/demonizare/reinterpretare părtinitoare, atunci vom avea o societate negativă, fără fundamente, fără adevăruri de apărat ci doar propoziții incomode de respins, o societate care este fără de sfârșit pentru că nu mai are viitor…
Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.
Alonewithothers's Blog 