Ioan scrie Evanghelia şi epistolele sale tocmai ca să întâmpine filosofia gnostică care a exclus încarnarea reală a lui Dumnezeu în trup. Prin întrupare, în Isus Hristos a avut loc o permanentă unire a celor două naturi: 1 Ioan 4:2; 2 Ioan 7. Respingerea lui Isus ca singurul Fiu al lui Dumnezeu este o necinstire

Read more →

Ce se întâmplă însă cu aparenta contradicţie dintre taina întrupării lui Dumnezeu în forma naturii umane şi pasajele vechi-testamentare care reclamă tocmai o distanţă insurmontabilă între Dumnezeu şi om? Eu  sunt Dumnezeu, nu om (Osea1 1:9); …căci Eu sunt Dumnezeu, nu om (Ezechiel  28:2). Apostolul Pavel ne spune că în Isus Hristos locuieşte trupeşte toată

Read more →

Dacă Dumnezeu a promis în vechime o mântuire, ea trebuia numaidecât să fie împlinită. Dar mai întâi este trimis martorul, glasul care să facă de cunoscut că Domnul vine în mijlocul oamenilor Săi (Is. 40:3-5, etc.). Rolul lui era să pregătească calea, adică inimile oamenilor pentru ca atunci când va veni Domnul, să fie un

Read more →

Dacă vom observa modul în care este scris prologul cărţii Apocalipsa, vom vedea că atât creaţia, cât şi revelaţia şi răscumpărarea sunt prin Cuvânt, prin Fiul, a doua Persoană a Trinităţii (Apoc. 1:1-7). În Prologul din Ioan Cuvântul este o acţiune divină, de creare a lumii, de descoperire a lui Dumnezeu şi de răscumpărare. Dumnezeu

Read more →

Fiecare din cei patru evanghelişti îşi începe Evanghelia cu prezentarea unui început: – în Evanghelia după Matei şi cea după Luca avem naşterea din fecioara Maria, – Marcu îşi începe Evanghelia cu botezul lui Isus; – Ioan începe cu actul creaţiei şi chiar cu ceea ce era din veşnicie, de la început. Prologul lui Ioan

Read more →