Simetria poate fi o fascinație luciferică în măsura în care poate fi și divină. Ea manifestă forța unei beautiduni care poate deveni coercitivă în dinamica gândirii și a simțirii libere (artiștii simt cel mai bine această savoare otrăvită a simetriei). Tocmai de aceea mi-e frică de simetrie în aceeași măsură în care mă simt atras de ea.
Cred că simetria din natură se cere analizată în alt registru de semnificații decât simetria din universul emoțional, psihic, spiritual… Cum ar fi simetria impusă, calculată … în orizontul iubirii, al speranțelor, al viselor?
https://ted.com/talks/view/id/670
Alonewithothers's Blog 