The Telegraph, Tim Ross, Religious Affairs Editor 9:00PM GMT 28 Feb 2011
Foster parent ban: ‘no place’ in the law for Christianity, High Court rules
There is no place in British law for Christian beliefs, despite this country’s long history of religious observance and the traditions of the established Church, two High Court judges said on Monday.
Image 1 of 3Eunice and Owen Johns outside the High Court. They said they held ‘normal, mainstream, Christian views’ Photo: JANE MINGAY
Image 2 of 3Lord Justice Munby underlined that, in the case of fostering arrangements at least, the right of homosexuals to equality “should take precedence” over the right of Christians to manifest their beliefs and moral values. Photo: UPPA
Image 3 of 3In a ruling with potentially wide-ranging implications, Mr Justice Beatson said Britain was a “largely secular”, multi-cultural country in which the laws of the realm “do not include Christianity”. Photo: UPPALord Justice Munby and Mr Justice Beatson made the remarks when ruling on the case of a Christian couple who were told that they could not be foster carers because of their view that homosexuality is wrong.
The judges underlined that, in the case of fostering arrangements at least, the right of homosexuals to equality “should take precedence” over the right of Christians to manifest their beliefs and moral values.
In a ruling with potentially wide-ranging implications, the judges said Britain was a “largely secular”, multi-cultural country in which the laws of the realm “do not include Christianity”.
Campaigners for homosexual rights welcomed the judgment for placing “21st-century decency above 19th-century prejudice”. Christian campaigners claimed that it undermined the position of the Church of England.
The ruling in the case of Owen and Eunice Johns, from Derby, is the latest in a series of judgments in which Christians have been defeated in the courts for breaching equality laws by manifesting their beliefs on homosexuality. (emphasis mine)
Alonewithothers's Blog 
“Its quite simple concept. If you want to be a foster parent you should not be enforcing your views on vunerable younsters in your care.
This couple could have easily found themselves fostering a gay child and given their refusal not to impose their beliefs on people in their care they would have had a damaging effect on this child.
Any christian couple is welcome to be foster parents provided they can avoid trying to impose their beliefs on kids in their temporary care. ”
(http://www.telegraph.co.uk/news/newstopics/religion/8352539/Fostering-row-commentary-would-be-parents-must-be-non-judgmental.html)
A balanced view on the matter in my opinion. I sense that this was the backing principle for the judges’ decision.
I am not expecting too many people to agree though 🙂
Sam, amândoi știm că o astfel de “argumentare” e bună (stilistic vorbind) la o șuetă literară sau la un concurs de recitări pentru copii de la grădiniță.
Vorba lui Creangă: “să stăm strâmb și să judecăm drept”. Acest caz e cât se poate de edificator pentru cum se cântă preludiul la o simfonie a inchiziției iar mulți suntem fascinați de linia melodică. Freud ar analiza destul de bine rădăcinile acestei fascinații “artistice”…
Când mă gândesc că și teroarea comunistă a început cu astfel de “dulcețuri’ corecte politic, așa cum noul proletariat se unește acum pentru instaurarea unei noi “orânduiri” și “dreptăți sociale”, m-aș mai gândi la cât de “echilibrate” sunt astfel de discriminări revoltătoare… S-ar părea însă că mecanismul empatiei e pervers monopolizat doar către un singur sens și trebuie să ne obișnuim cu cântările muncitorești ale noii orânduiri!
Ceea ce m-a revoltat a fost formularea din justificarea judecătorilor:
Doar cei cu “origine sănătoasă” sunt “mai egali” și recunoscuți de lege, restul…, doar niște “elemente perturbatoare și periculoase”. Orice asemănare cu evenimente și personaje reale este pur necesară! “Echilibrul” e cât se poate de manifest, totul e pe față, nu are rost să mai jonglăm cu cuvintele!
În fine, despre destructurarea subiectului moral și a responsabilității în vremea noastră, tocmai în numele acestor boemisme intelectuale, am scris în articolul “Originile responsabilității”, pe care ți-l recomand ca o lentilă de interpretare a principiilor din spatele cazului din Marea Britanie.
E clar că suntem pe poziții destul de diferite ( a mea e clar mai aproape de nivelul de grădiniță odată ce am apreciat argumentarea noilor comuniști) așa că mă retrag și, după o privire analitică retrospectivă asupra intervențiilor mele aici, consider că am de așteptat ceva mai mult (if not forever) ca să găsesc mai multă deschidere față de (falșii) dușmani.
No bad (just sad) feelings
come on, no bad feelings… relax…
… sa nu avem reflexe fundamentaliste si sa facem gesturi teatrale! ne calmam si judecam situatia la rece! Nu cred ca ai vrea sa iti impun eu cum sa iti cresti copiii!
apropo, ești simpatic când ești atât de contradictoriu. o sa imi lipsesti – iti spune asta un (fals) dusman! 🙂
Am mai intrat odată într-o discuție de genul ăsta. Poziția mea și atunci și acum (deși era alt subiect dar tot despre persoane vulnerabile) este că se ratează subiectul reducând o problemă foarte sensibilă de viață reală (a child is not just for Christmas) la una de logică sau ideologică.
Eu sunt realmente de acord cu decizia dacă respectivii chiar au declarat intenția neechivocă de a crește un copil care nu e al lor decât pentru câțiva ani fără să țină cont de personalitatea lui. La 15-16 ani de exemplu, vârstă pe care ar putea s-o aibă unii din copiii la vremea adopției nu cred că se pune problema re-educării. Nu pentru schimbarea religiei sau a ADN-ului sunt încredințați copiii unei familii de câtre stat. Statul nu este creștin și nici nu poate decreta (deocamdată) dacă homosexualitatea e un moft sau boală sau moștenire genetică.
Decizia a fost luată preventiv și nu a fost o pedeapsă așa cum se vrea prezentată.
Cât despre presupusa mare persecuție la care suntem supuși în lumea ateo-democratică să fim serioși. Ce anume ne împinge să emigrăm în gura lupului, doar nu auto-marti(mi)rajul?
Intenția mea de a fugi de genul ăsta de discuții (acum fac o excepție) vine din oboseala de a fi martorul unor repetate prezentări maniheistice a celor două lumi așazis opuse: vest și est sau stat secular și … nu știu care e idealul? Statul religios? Da, există și se numește Iran
Și cum nu mă trage nimeni cu forța în mijlocul disputelor de genul ăsta mă gândeam să nu aștept invitația afară.
Evident că dialogul e preferabil indiferenței dar nu poți ignora limitele individuale.
I rest my case.
Oricum apreciez multe din articolele scrise de tine, mă întristează cum am mai zis alegerea țintelor
Keep up your good work though and don’t mind me 🙂
Ok, asa, “preventiv”, ca sa nu (mai) par un limitat, iti voi da dreptate intru totul.
Ma voi incolona cuminte in fluxul gandirii recente,
voi considera statul laic tatucul de care au nevoie copiii mei pentru o dezvoltare armonioasa si echilibrata.
Voi predica credinta in lipsa credintei si adevarul ca nu exista adevar,
voi fi un disciplinat militant al uniformizarii in numele diversitatii,
voi promova “valorile” seculare,
voi fi deschis la orice curent avangardist si
imi voi compensa frustrarile confesionale cu caricaturizarea a tot ce este crestinism.
Chiar ma ofer, ca penitenta pentru trecutul meu crestin, sa marsaluiesc voios in marsul “diversitatii” al comunitatii LGBT…
(mai sunt sugestii…, orice ca sa par rezonabil si demn de respect? cred că mai”deschis” decât atât nu știu dacă pot fi. deh, nu poți ignora limitele individuale!)
O noua cariera/tinta de Yes Man imi statea in fata si nu ii stiam beneficiile…
Sam..
a gay child? what is that suppose to mean?
A child belives what the adults say and it si obvious this matter. Where did you find that children could have sexual orientation? This is pervertion and a non-sens ideea.
This is either what you want to belive, or what others want us to belive.
In a word – brain wash.
We are not talking about religion though.
At 15 for example a child know what his sexual preferences are. If a particular Christian knows the exact “cure” for that then chapeau-bas.
Says a brain-washed and thoroughly dried up human being
Emi, nu te obosi! Poetica postmoderna nu sta bine cu logica.
Cere-i unui secularist fundamentalist sa iti respecte credinta ta personala crestina si vei avea parte de un adevarat expozeu de “toleranta”. Aveam impresia ca intre granitele confesionale crestine zace masa imensa a ipocriziei. Eh, inca un mit! Ea straluceste deplin si pe la alte case, foarte “sensibile” la ipocrizie!
Apropo, nu ai invatat “la gradinita” ca numai crestinii sunt cei care practica brain washing-ul si prozelitismul?
Da Marius ai dreptate…
intr-o lume toleranta se poate tolera orice numai crestinismul cu valorile lui absolute nu.
Ceea ce nu vor sa adminta majoritatea celor care accepta ideile postmoderne este ca insusi postmodernismul este o religie in sine.
Astfel ca eu am decis sa nu fiu tolerant cu propriile mele convingeri, si asa sa-mi ajute Dumnezeu.
Am si eu macar dreptul asta?
pai atunci, vorba unor amici, in Iran ti-e locul! 🙂
Ironie ieftina
A good day
sa inteleg ca nu mai sunteti un relativist postmodern si ati stabilit pretul final al ironiei?