La final de vacanţă/concediu şi înainte de a redeveni (prea) serioşi, să zâmbim puţin!
Dar îmi permit să pun întrebarea: să fie acest gen de umor doar un simplu pretext de entertainment? Se poate citi în scriptul acestui film un tipar cultural şi o atitudine faţă de moarte, cultivate premeditat în conştiinţa consumatorului de media contemporan?