Decenţa raţiunii

Teză (şi consecinţele ei) de discutat:

prima şi cea mai decentă proprietate a raţiunii este să îşi recunoască propriile limite.

  2 comments for “Decenţa raţiunii

  1. em
    July 24, 2010 at 12:50 pm

    Capitolul despre maniac din Ortodoxia (Chesterton) dezbate foarte bine problema ratiunii si a exagerarilor ei. “nebunul nu este omul care si-a pierdut ratiunea. Nebunul este cel care a pierdut tot in afara de ratiune” . “semnul si elementul principal al nebuniei…este ratiunea fara fundament, ratiunea in vid […] daca acest lucru ii face pe oameni sa innebuneasca, oare ce-i face sa ramana sanatosi? […] pot sa ofer un raspuns general cu privire la ceea ce, in istoria reala a omenirii, ii face pe oameni sa-si pastreze sanatatea mintii. Este vorba despre mistica. Atata vreme cat ai parte de mister, ai parte de sanatate; cand distrugi misterul, creezi maladia. Omul obisnuit a fost dintotdeauna sanatos la minte, fiindca a fost intotdeauna un mistic. A acceptat penumbra. A avut intotdeauna un picior pe pamant si celalalt pe taramul basmelor…” Ia uite ce mult am citat! 🙂 Mi-am zis cand am inceput cartea ca trebuie neaparat sa notez ceva citate, si am inceput, dar m-am lasat imediat ce mi-am dat seama ca as ajunge sa copiez aproape toata cartea!! 🙂 Ti-o recomand, Marius!

    • Marius Corduneanu
      July 25, 2010 at 12:15 pm

      Să înţeleg că, în “dogmatismul” tău, eşti sceptic faţă de o dogmă de căpătâi a scientismului:”ceea ce este neexplicat nu e inexplicabil”? Nu crezi în valoarea progresului permanent , total, al cunoaşterii ( de tip ştiinţific, care e limbajul universal al omenirii de astăzi), aceea de a explica ceea ce noi numim acum mister? Dar, pentru că ne plac reducţiile comode, nu cumva suntem instruiţi, educaţi să fim puşi în situaţia de a accepta ori “mitul” misterului ori cel al progresului ştiinţific? Ce şi cum putem alege: o dihotomie clară între cele două sau un teritoriu comun, în care cunoaşterea e însoţită în permanenţă de o umbră de mister?

      În Fascinaţii copilăreşti, dar nu numai scriam:

      Întreaga istorie umană se constituie ca o topografie a teritoriilor interzise, dar mereu râvnite şi descoperite. În paradisul “aproape perfect”, cunoaşterea binelui şi a răului era un păcat, pe care Adam şi Eva l-au regretat a posteriori inutil.

      Fascinaţia a priori este întodeauna primordială, suverană, interdicţia fiind blamată în acel moment ca fiind retrogradă, sufocantă pentru o personalitate “puternică”. După consumarea păcatului, doar gnosticii pot vorbi de felix culpa, de căderea fericită şi “înălţarea” pe care o aduce ea. A posteriori, motivaţia interdicţiei este înţeleasă şi este regretat mirajul fructului interzis. Dar în imperiul deschis nu mai găseşti vlagă să domneşti! O frumoasă introducere în temă o găsiţi în captivanta carte The sin of knowledge. Ancient themes and modern variations (2000), scrisă de Theodore Ziolkowski.

      S-ar părea că modernii ne-au învăţat că păcatul de ieri (evadarea din cuminţenia cunoaşterii în limitele dogmei) este virtutea de azi (dorinţa nestăvilită de a accede democratic la pomul cunoaşterii). Dacă însă dăm la o parte spuma de cunoaştere tehnico-medicală care ne diferenţiază de “primitivi”, poate că vom rămâne consternaţi când ne vom descoperi ignoranţa, profesionist asezonată cu proiecţii mentale şi sloganuri ale gândirii pozitive. Singura cale de a evita dezacordul, inevitabil într-o lume suprapopulată de “dumnezei”, este minciuna, prefăcătoria. Meditaţiile cotidiene pe marginea acestui subiect converg cu observaţiile lui Ralph Keyes din The post-truth era. Dishonesty and deception in contemporary life (2004).

      Cele două cărţi sunt sugestive pentru a lumina tenebrele care ne duc de la păcatul cunoaşterii la era minciunii şi a decepţiilor sclipitoare, nădăjduind a învăţa a priori ceva pe care să nu-l regretăm a posteriori.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: