March 2010
-
Îmi asum un risc supărător atunci când vreau să analizez iubirea în formele ei cotidiene. Este suficient să observăm etimologia cuvântului analiză spre a ne lămuri că un astfel de demers este unul distructiv, al disoluţiei: ἀνάλυσις înseamnă a rupe, a separa. Până şi sensul din latină – luxus (cu ceva filiaţii spre luxul contemporan?) înseamnă
-
Există oare viaţă şi după AC/DC?, mă întrebam în adolescenţa mea pătimaşă. În imperiul dezordinii ideilor şi al simţămintelor contradictorii ale adolescenţei mele rebele, viaţa şi moartea se împleteau într-un joc al versurilor teribiliste şi al unei scenografii/imagologii bolnăvicioase. Pornind de la The Wall (Pink Floyd) şi The Final Countdown (Europe), gusturile mele au alunecat,
-
În surprinderea unor filiaţii ale secularizării moderne, este indicat un voiaj prin câteva cărţi care au apărut deja în limba română: John Caputo & Gianni Vattimo, După moartea lui Dumnezeu (Ed. Curtea Veche, 2008), Marcel Gauchet, Dezvrăjirea lumii. O istorie politică a religiei (Ed. Nemira, 2006), Marcel Gauchet, Ieşirea din religie. Parcursul laicităţii (Ed. Humanitas,
-
Nu ştiu cum se face dar filosofii mei favoriţi sunt toţi francezi: Blaise Pascal, Emmanuel Levinas, Paul Ricœur şi René Girard (André Neher nu se pune la socoteală ca “filosof”). Primii doi îmi sunt dragi fără să îi fi văzut şi auzit, citindu-le doar cărţile şi păşind pe urmele indicate de scriiturile lor. Pe René
-
Nu cu mult timp în urmă încercam să cuprind câteva dintre semnificaţiile unui text destul de important pentru “hrana credinţei” (Sf. Chiril), vorbind despre vigoarea unei atingeri (Evrei 12:18-29): Când eram un adolescent rebel şi persiflant cu toate valorile tradiţionale, mă uitam la creştini ca la o specie de Neanderthal în ceea ce priveşte gândirea,