România pitorească
-
Este salutară descoperirea trecutului atâta timp cât ea nu se transformă într-o boemă stilizare a melancoliilor, ca refuz şi inadaptare la prezent. Tocmai de aceea încerc să citesc cu ambii ochi (unul al dorinţei imagologice şi celălalt al criticii contemporane) mediatizata şi elitista dorinţă de a (re)valoriza Bucureştiul ante şi interbelic. Oricum, o invitaţie la…
-
Lecţia românească Mă gândesc că la început de an ar trebui să îmi “optimizez” capacitatea de viziune, proiectând noi cărări spre aceleaşi scopuri măreţe. Ambiţia este imediat stârnită de vise dar “cuminţită” de cauzalităţi care parcă îmi scapă din mâini. La 20 de ani de la Revoluţia din 1989, întâlnim un dominant ethos pragmatic ce…
-
1. Unde am ajuns sau cum putem” învinge (România) împreună” Se împlinesc 20 de ani de când ne tot trădăm istoria! 20 de ani în care i-am răspuns cu o prostie încrâncenată zâmbetului lui Dumnezeu cu care a luminat, într-un decembrie cenuşiu, o ţară întreagă! Mă gândesc la acel decembrie ’89 ca la o mană…
-
Exordiu “S-a stricat ceva în creierul acestui popor!” spunea zilele trecute Neagu Djuvara. Curat murdar! Mare dreptate are “boierul” român, venerabil exponent al poporului pe care-l compătimeşte (deh, ironică circularitate fatalistă)! Alături de el empatizează şi alţi “aristocraţi” ai gândirii, ca de exemplu Emil Constantinescu, Zoe Petre, Mircea Dinescu şi mulţi alţii. Observând teatrul absurd…
Alonewithothers's Blog 