Theatrum Mundi
Lumea-ntreaga e o scena si toti oamenii-s actori…
-
O altă caracteristică a nebuloasei civilizației cotidiene din România este flexibilitatea relativistă – de aici jocul limitelor, redefinirea situațională, degajarea morală. Avem legi pentru alții, dar ele nu se aplică nouă. Ceilalți să înceapă să le respecte! Iar odată cu acest ”respect” și întâietate a alterității avem a face cu vechea problemă de inamiciție cu
-
Re-vederea României după cinci ani s-a petrecut într-o învălmășeală greu de tradus în cuvinte și cu o ambiguitate emoțională demnă de narativul postmodern, sucită și răsucită de nu mai știi care e capătul. De altfel mie mi se pare că viața în România e un fenomen civilizațional postmodern pe cadre lingvistice și de asumare discursivă
-
Primul articol din această serie – De ce diavolul e (aproape) întotdeauna simpatic (1. Partenerul) – a fost o succintă introducere în pretenția de parteneriat pe care o are diavolul față de oameni. E timpul acum să începem detalierea metodelor pe care le folosește. Șoapta asurzitoare este una dintre ele. Diavolul a fost întotdeauna un progresist, ciudat de
-
Dumnezeul epocii noastre e dragostea. Dar nu e dragostea celuilalt ci e dragostea de sine! Tocmai de aici obsesia permisivității și repulsia față de orice e negație de sine/temperanță/altruism/asceza/decizie conștientă și asumată responsabil, ca semn al empatiei, respectului și prețuirii celuilalt, pentru care se merită să faci sacrificii, inclusiv sacrificiul de sine. Acesta era modelul christic, considerat
-
Eșecurile sunt posibile în lipsa onestității antropologice, nicidecum datorită ei! Moda de a nu fi la modă Mă surprind de multe ori având mici ridicări de sprânceană când văd moda învălmășată a multora dintre noi de a ”nu fi la modă”. Propriile limite mă păzesc bine de orice pretenție de absolută originalitate sau neînțeleasă genialitate
Alonewithothers's Blog 