Theatrum Mundi
Lumea-ntreaga e o scena si toti oamenii-s actori…
-
Zilele acestea citesc Theodore Ziolkowski, Modes of Faith. Secular Surrogates for Lost Religious Belief (Chicago University Press, 2007). Acum vă ofer doar o scurtă prezentare, ca o invitaţie la lectură. Detaliile, puţin mai târziu. Synopsis In the decades surrounding World War I, religious belief receded in the face of radical new ideas such as Marxism,…
-
Lăsaţi-mă să scriu cântecele unui popor şi nu-mi pasă cine îi scrie legile! 1 După “moartea” metafizicii europene, Dumnezeu mai poate “supravieţui” doar ca o metaforă explicativă sau complexitate ireductibilă (în ştiinţe), mister şi freamăt emoţional (în arte), fundament (din ce în ce mai contestat însă) al drepturilor omului (în politică) şi, de cele mai…
-
Schiţă pentru o nouă perspectivă asupra istoriei filosofiei Protagoniştii şcolii sociologice franceze de istorie a filosofiei greceşti antice, Jean Pierre Vernant şi Marcel Dettienne insistă asupra cadrului social în care s-a iniţiat gândirea filosofică la vechii greci, discutând asupra trecerii de la cuvântul magico-religios, cuvânt oracular, al revelaţiei, organic legat de forma societală a regalităţii,…
-
3. Modernitatea târzie – Tirania semnului 3.1. Filosofia actuală îşi pune o nouă problemă: dacă putem comunica. Gânditorul modernităţii târzii va răspunde ferm: putem comunica! La urma urmei, acesta ar fi cam singurul lucru ferm care ne-a rămas. Lumea este acum văzută ca fiind alcătuită din semne. Limba este adăpostul fiinţei spunea M. Heidegger. Prin…
-
2. Modernitatea – Semnul supus ideii 2.1. În epoca modernă moştenirea parmenidiană este interpretată în mod idealist poate cel mai explicit de către Descartes şi Hegel: cogito (noein) ergo sum (einai)! Dar acum se creează o ruptură atât de adâncă încât cel ce gândeşte (subiectul) pierde pe cel ce este gândit (obiectul). Toma D’ Aquino…
Alonewithothers's Blog 